Pseoudopriveghiul revistei culturale

sau Fals tratat de

Au trecut mai mult de 6 luni de la articolul lui din Dilema veche. Scria el, atunci, că revistele literare sunt în dificultate, că managerii acestora cer în continuare finanțare de la minister. Tușez: „încă o dată, se pune accentul pe producţie şi nu pe publicul cititor”, „multe asemenea reviste rămîn necitite prin sediile redacţiilor sau prin depozite”, „Mai utilă decît subvenţionarea producţiei ar fi finanţarea unor programe care să încurajeze consumul”, „Sînt revistele culturale pregătite să suporte o eventuală anulare a programului de subvenţii?

Articolul este foarte bine argumentat, deloc părtinitor, ba chiar spune că nu este deloc împotriva subvenției, dar precizează că prioritară trebuie să fie sustenabilitatea pe termen lung.

Sincer, nu-mi amintesc ca articolul lui Matei să fi suferit de pe urma unui oprobriu și/sau a etichetării negative, puse de petenții de astăzi. Doar în 2-3 numere din Romlit s-a dat cu calcio-vecchio. Dar celelalte reviste sau bloguri? Oare cum putea să treacă neobservat un așa articol, care are ca titlu „Presă culturală cu bani de la stat – e nevoie de subvenţie?” și începe să clarifice cum va subvenţiona presa culturală, cu milionul de euro și mecanismul prin care se pot accesa banii. „Din perspectiva Guvernului, susţinerea revistelor culturale este o prioritate strategică“, a spus Ionuţ Vulpescu, fostul ministru.

Detașat, a atras atenția, cum se striga prin săli Linie!, dar cineva a rânjit că „se continuă pînă la Bingo!” Nu este un joc de noroc, ori un joc pe fițuici tipărite și nici o joacă pentru preadolescenți care învârt sticle goale prin cercuri literare. E în joc prestigiul unei duzine de reviste cu nume și renume, dar care, din păcate, acum, sunt lăsate fără „cartoanele albastre câștigătoare”. Se strigă în media socială „alo, domnu’ Geo! alo, mă auziți?”, iar ecourile împing scaunele din fosta sală rotondă, pe scări. Ecourile se sting, dar nepăsarea a mutat sediul Muzeului Literaturii Române – filiala București, nicăieri! Direcția de cultură a Primăriei Municipiului București ar trebui să răspundă la telefonul dat de ministrul culturii zilnic, la ore diferite.

Tot așa, de curiozitate, susținătorii menținerii timbrului literar sunt aceiași care nu au depus nici un proiect de finanțare a publicațiilor literare, acum, în sesiunea din 2016? Întreb, pentru că îmi pare că sunt câteva guri de manageri care se deschid, din reflex, dacă nu primesc nimic în mâna întinsă. Dacă 5 reviste literare ar fuziona și, să zicem, de dragul discuției, ar acoperi o regiune geografică mai mare, nu ar crește nivelul calitativ al conținutului și ar mulțumi publicul și mai mult? Ar putea mări numărul de pagini, tirajul, ar putea căuta finanțare privată, ar putea avea motiv să ceară, pentru că tocmai oferă conținut de care are nevoie publicul. Managerii culturali cunosc profilul consumatorului de produse și servicii culturale.

Mă întorc la oful zilei, probabil al săptămânii, care a început cu petiții. Maestrul de ceremonii lipsește, dar a delegat câteva proteze protestatare să sară din pahar: „Zi-le domnu’ Geo!”. Lumea îngrămădită să primească prescura literaturii de azi și de, cel mult, mâine, a distribuit plîngerea. Cu pieptul flanelei înlăcrimate și clicul mausului precipitat, lumea distribuie orice like empatic lăcrămos, prin rețeaua socială, prin mediul atotputernic, pentru că zeitatea emoțională online este însuși domnu’ Geo. Universalul și contestatul zeu al tuturor managerilor culturali, preadominantul fericit domn Geo. Cu elementul figurativ binecunoscut – pumnul strâns și degetul mare spre cer -, domnu’ Geo uită că unele condeie petiționare sunt fabuloase, dar le folosește în literatura epistolară, deși aici era un demers managerial realist, bazat pe viziune și durabilitate. Unlike, domnu’ Geo!

Cum ministrul Culturii nu se lasă intimidat (nici măcar de Pinocchio), pe de-o parte, pentru că știe că are doar de câștigat dacă devine oponentul șabloanelor instituționale și al ritualurilor de cerșetorie sinecuristică, dar și că mandatul e limitat deci, presiunea timpului este mare, iată, așadar, că poate deveni (sau chiar este) un jucător anti-sistem din interiorul sistemului. Inedit. Nu știu cât de curajos, pentru că nu are decât o mare bilă albă, legată de Roșia Montană (reamintesc, dacă e cazul, propunerea pe baza căreia întreaga localitate este inclusă pe Lista Monumentelor Istorice ca sit de categoria A și pentru că a sesizat DNA, că „există semne că ar fi nereguli atât în ceea ce privește patrimoniul de la Roșia Montană, cât și în privința altor obiective de patrimoniu clasate în categoria A”).

Să fie clar, nu mă interesează numele celui care este în minister: ministru, secretar de stat, director de departament. Mai-mai să-i ofer o bilă gri azi pentru întârzierea comunicatelor în replică, dar, ce să vezi?! în timp ce bricolam acest text, apare comunicatul ministerului, pe pagina oficială de Facebook. Îl preiau, mai jos, nu înainte de a face o reverență în fața lui Matei (pentru că a scris și asumat un articol-, citit în nota mea personală, ca martor la pseudopriveghiul revistelor literare), în timp ce eu doar discutam prin cotloanele culturii limitrofe cu neicanimenii blogosferei.

„Presa culturală independentă, adică exact segmentul cel mai expus subfinanţării, rămîne, în mare parte, descoperită.” – Matei Martin (, nr. 590, 4-10 iunie 2015)

Bingo!

Ministerul Culturii continuă subvenționarea revistelor culturale
continuă aplicarea legii 136/2015 care reglementează subvenționarea de către stat a revistelor culturale. Deși în ultimele zile a fost promovată suspiciunea că Ministerul ar renunța la această formă de susținere a publicațiilor culturale, demersul instituției a fost acela de verifica dacă respectiva lege respectă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată), un act supranormativ pe care orice lege națională trebuie să îl respecte.
Pentru aceasta, reprezentanții Ministerului Culturii au avut o întâlnire cu specialiști ai Consiliului Concurenței pentru o analiză a cadrului legislativ și pentru identificarea unor eventuale soluții în condițiile identificării unor neconcordanțe între legislația europeană și cea românească.
Conform Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 108 din Tratat, pot fi considerate compatibile cu piața internă ajutoarele destinate promovării culturii și conservării patrimoniului național. Ca atare, nu există nici un motiv legitim de suspendare a aplicării legii 136/2015, Ministerul acordând în continuare subvențiile destinate susținerii revistelor susținute de Alianța Națională a Uniunilor de Creatori. În acest sens, încă din data de 29 ianuarie 2016 pe siteul Ministerului Culturii au fost publicate normele metodologice privind finanțarea în anul 2016 a revistelor și publicațiilor culturale ale Uniunilor de creatori din România, membre ale A.N.U.C.

Cifra zilei: 0

Zero proiecte înscrise în ianuarie 2016 pentru finanțarea revistelor și a publicațiilor culturale ale uniunilor de creatori din România, membre ale A.N.U.C.

Nu vreau să cred (da, refuz!) că nici un director de nu poate cere colegilor subordonați să îndeplinească formalitățile și să se înscrie pentru finanțare. Nu pot să cred că nu avem manageri de publicații culturale. Da, refuz să cred și varianta cealaltă, că publicațiile neînscrise pentru programul de finanțare nu au avut manageri pînă acum. Undeva, responsabilitatea lipsește.

Și dacă, totuși, vrea cineva să primească subvenție de la minister, în regimul impus de acesta, actele se găsesc aici.

Succes!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 63