Welcome to the Hotel California

Mulțumim scriitorului (autor al romanelor ”Superhero” şi „Portbagaj”, şi coautor al volumului ”Despre nerăbdarea de a fi răbdător. Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru în dialog epistolar„), pentru entuziasmul cu care a onorat invitația SemneBune de a scrie pentru noi.

11096878_733078363479923_502090813_n este o carte cu o atmosferă solară, melancolică, o carte despre copilărie și tinerețe, dar și despre trecerea spre maturitate, despre relația cu poezia, despre muzica hippie, despre Cluj, despre Someș, despre prietenie, despre timp, despre simțuri… O carte splendidă, rotundă (nu poate fi citită pe sărite), ca o punte între marea poezie a Americii și dorința autoarei de a naște ceva similar pe Someș: “Scoicile late culese odinioară în Long Island,/ în vreme ce doi oameni străini povesteau despre aurora boreală/ iar eu, cea de-a treia, nu izbuteam să mă scald în ocean./ Valurile erau cât pereții./ Una din scoici am aruncat-o apoi în Someș ca pe-o sămânță,/ din ea a crescut Empire State Building cât un stâlp electric pe mal,/ de unde toată poezia lumii se vede ca o pășune”.

Întâlnim în acest volum o maturitate paradoxală, una a indeciziei care, de fapt, este știința de a topi contrariile (aparente?), știința de a așeza natural în pagină respectul pentru cei vechi și dorințe manifest (“dăm foc rafinăriilor și binecuvântăm floarea-soarelui./ Baie de iod e poezia!”). Tonul general e unul american. Două cântece ne sunt aduse în ureche în mod voit de autoare: Song of Myself (Walt Whitman) și Hotel California (Eagles), dar totul este filtrat printr-o lumină mediteraneană, prin simboluri creștine și ceva spiritualitate orientală (“Pe Someș pluteau ghirlande de păpădii,/ bărbați cu brâuri portocalii țipau către un zeu indian:/ oare am ajuns pe Gange și ne găsim în narcoza lui Shiva?”).

Muzica hippie și poeții beatnici au fost atrași adesea de imaginea Nirvanei. vorbește de cele mai multe ori cu umor despre încercările stângace de a atinge Nirvana (deh, când ai un stâlp electric pe post de Empire State Building și când nici Someșul nu e Mississippi sau Gange…): “eram o fată urbană,/ deși cântam la chitară pe râu/ și pufăiam paie goale ca să ajung în Nirvana”; “noi cântam Hotel California/ sub dușul improvizat dintr-un lighean și o sticlă cu beregata tăiată”. Totuși, poezia e oriunde. Trebuie doar să o recunoști (sau să te recunoască): “Între vârtejurile maronii ale râului se află Himalaya,/ dar supraveghetorii de pe Someș au cataractă./ Himalaya e invizibilă de pe stâlpii lor de apărare”.

este o carte a verii (copilăria, tinerețea) – care în final devine metatimp – și a apei (fie că vorbim despre Someș, Mississippi, Gange, Sena, Tamisa, Iordan sau laguna venețiană) care o străbate, luând cu ea ofrandele aduse zeităților (prietenia, dragostea, poezia) care veghează călătoria inițiatică a autoarei.

Sunt de găsit în California (pe Someș) multe referințe, insule de recunoștință pe care Cesereanu le plasează inspirat în text, unele foarte ușor identificabile, altele mai greu. Iată, adunate într-un singur loc, mai multe exemple din prima categorie: “Am călătorit cu Budila-Express, prin dimineața tinerelor doamne,/ într-o carte de iarnă, zgâindu-ne la faruri, vitrine, fotografii”.

California (pe Someș) este unul dintre cele mai izbutite volume de poezie din 2014. Cu atât mai suprinzătoare mi se pare anemia cu care a fost întâmpinat de critici. Dar nu mă mai miră nimic.


Titlu: California (pe Someș)
Autor:

Anul apariției: 2014Gen: poezie
Număr de pagini:
Dimensiuni (cm): 15×21
ISBN: 978-606-8513-36-2
Editura Charmides

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.