Varză

varza-beatris-serediucVar este romanul de debut al lui Beatris Serediuc. Este unul dintre cele două romane care au împărţit premiul concursului de debut organizat de Editura în 2013. Cel de-al doilea câştigător a fost Laptele negru al mamei, scris de Cosmin Leucuţa. De fapt, aşa am şi aflat de Varză, citind pe coperta Laptelui negru al mamei că a câştigat la egalitate cu romanul lui Beatrice Serediuc. Şi cum Laptele lui Leucuţa mi-a plăcut cel mai tare din tot ce am citit scris de un autor român contemporan, mi-am spus că trebuie să gust şi Varza lui Serediuc.

Trebuie să mărturisesc faptul că cele două romane au şi unele teme comune, poate pentru că cei doi autori fac parte din aceeaşi generaţie şi au o educaţie şi o experienţă socială similare. Chiar şi stilul (caracterizat mai degrabă de o lipsă a unui stil unitar) poate fi comparat în cazul celor două romane câştigătoare. De aceea, înţeleg de ce juriul a acordat premiul ambilor autori în 2013. Nu pot, însă, să nu mă gândesc cu o oarecare părere de rău la faptul că numele lui Leucuţa şi cel al lui Serediuc, cel puţin în conexiune cu romanele lor de debut, vor fi mereu menţionate împreună, iar cele două romane mereu comparate. Le recomand (mai puţin în glumă şi mai mult în serios) să scrie o carte împreună, pentru a oficializa această legătură care se perpetuează de la debut încoace.

Şi pentru că am vorbit destul despre Leucuţa şi Laptele său (aici), mă voi concentra mai departe asupra lui Beatris Serediuc, născută în 1980, absolventă de Ştiinţe Politice în Timişoara şi posesoare a unei diplome de master în scris şi creativitate. Şi-a încercat devreme peniţa, atât la poezie cât şi la proză, iar eforturile sale au fost răsplătite cu premii precum Marele Premiu pentru poezie „Alexandru Mălin Tacu”, la Concursul Naţional „Autori – Copiii” (1996), și Premiul „Nora Iuga” pentru proză, la Concursul literar „Nora Iuga” (2010). A publicat poezie și proză scurtă în diverse reviste literare, printre care Tiuk!Forum Studențesc, OrizontVatraSubcultura și în câteva antologii literare. În 2013, romanul Varză a mai fost nominalizat şi la Concursul de Debut Literar Unicredit.

Romanul este structurat în trei părţi care, dacă n-ar avea unele trimiteri la personaje sau situaţii care se regăsesc şi în celelalte, ar putea fi citite ca romane de sine stătătoare. Cele trei părţi sunt: Regina underground păşeşte peste frânghii, Făt-Frumos şi merele stricate şi La dolce vita.

‘Nu e bine să te îndrăgostești, niciodată, nici de un om, nici de o țară. Ai să te deschizi ca o orhidee bleagă în soare canicular de amiază, și-ai să ajungi să zaci ca o scoică neajutorată într-o chiuvetă.’ (pag. 236)

În Regina underground, alias Sânziana, stilul abordat de Beatris Serediuc este unul epistolar, ceea ce face ca primul contact al cititorului cu romanul să fie unul intim, ca un plonjeu în universul interior al unui personaj lipsit de bucurii şi bântuit de nefericire. Nefericirea dă dependenţă, ca şi drogurile pe care le ia Sânziana ca să evadeze. Dar, până la urmă, chiar şi în timpul evadărilor ajutate de diverse substanţe, tot prizonieră este. Prizoniera ei înşeşi. Această primă parte mi s-a părut greu de urmărit şi înţeles, un efect cu siguranţă dorit de autoare, care a vrut să transmită prin stil caracterul maniaco-depresiv al personajului.

Romanul este alcătuit din nişte tablouri vii, pictate cu grijă şi cizelate până la perfecţiune de Beatris Serediuc. Fiecare parte a cărţii este o altă galerie de imagini. Dacă Sânziana, Regina underground ne oferă imagini halucinante, colorate, dezordonate, aglomerate şi năucitoare, la limita dintre realitate şi vis, în Făt Frumos şi merele stricate imaginea se ascute, devine mai clară, mai reală şi mai şocantă. Vă imaginaţi un cal cu copite supradimensionate care dă buzna în Catedrala Neamului? Eu îmi imaginez ecoul, îmi imaginez şi câteva capete de femei pioase care se întorc deranjate apoi îşi fac cruci şi-şi scuipă-n sân. Ei bine, aşa ne descrie Serediuc cum se simte Cezar (Făt-Frumos) în tribunalul gol, la prima oră din dimineaţă. Şi Cezar, al doilea personaj principal, este tot captiv într-o lume care nu îi mai aparţine şi despre care se păcălise singur câţiva ani că i-ar aparţine. Şi el, ca şi Sânziana, caută o cale de evadare – prin droguri, prin incursiuni în trecut şi petreceri sălbatice cu prietenii din facultate, prin despărţirea de soţie şi plecarea în America Centrală cu altă identitate şi cu afaceri neortodoxe.

Beatris_SerediucFăt-Frumos-Cezar a fost preferatul meu din carte. Dacă l-aş fi întâlnit în viaţa reală mi-ar fi plăcut să bem ceva împreună. Tocmai de aceea, când şi al treilea personaj al romanului, Rocsana, a trebuit să fugă, tot din Timişoara şi tot în America Centrală, respectiv în Panama, m-am bucurat că îl voi reîntâlni. Am aşteptat, însă, mult până când Rocsana a plecat într-o excursie de rămas-bun în Peru şi l-a auzit pe Cezar înjurând în limba lor maternă la vederea Machu-Pichu. Şi am fost dezamăgită că aceea a fost singura lui reapariţie în La dolce vita, care se petrece în întregime în America Centrală. Şi acest al treilea personaj principal al romanului Varză este tot prizonier într-o viaţă care pare că trece fără să însemne ceva. Este al treilea eu chinuit din poveste, care până la urmă transmite aceeaşi stare pe care trebuie să o fi avut fiecare om aflat la marginea unei prăpăstii, care ştia că se va arunga în gol.

Dacă vreţi să aflaţi de ce Făt-Frumos este preferatul meu şi de ce merele lui erau stricate şi nu de aur, dacă vreţi să aflaţi cine dintre cei trei s-a aruncat în gol, vă recomad să căutaţi romanul Varză al lui Beatris Serediuc. Aşteptaţi-vă la ironie, la tragism, la muzică, iubire şi moarte, toate aranjate pe şevaletul autoarei într-un colaj orbitor şi care te urmăreşte ca zâmbetul Monalisei până în colţurile camerei.

Titlu: Varză
Editura: Adenium
Colecţie: Punct RO.Debut
ISBN: 978-973-8097-58-2
Preţ orientativ: 29 lei (tipărită) sau 16 lei (digitală)

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 288