„Un cal intră într-un bar”, de David Grossman

Un cal intra intr-un barUn cal intră într-un bar este încercarea apologetică și ingenioasă a lui de a chestiona statutul unui artist în general, dar și a celui israelian, în particular, cu reflecții asupra publicului-țintă – mai precis, în ce măsura un public este disponibil să rezoneze cu povestea unui artist, fie că este scriitor sau de altă natură – masca de comediant a personajului principal nu este altceva decât un prilej de a sugera, până la urmă, statutul său și efortul prin care trebuie să treacă orice artist pentru a-și satisface publicul. Atunci când publicul se așteaptă să-i oferi ceea ce-și dorește, nu-ți rămâne – ca artist – decât curajul de a-i răsturna valorile și de a schimba ceva în structura sa.

Dovală Gi participă la ultima lui seară de comedy într-un club din Netania („cel mai tulburător oraș de pe lume”, cum îl numește comediantul) serbându-și, tototdată, într-un mod neobișnuit, vârsta de 57 de ani. Seara debutează într-o atmosferă încordată, în care se spun lucruri incomode și ciudate, însă efectul pe care îl au asupra spectatorilor este unul inversat.

Treptat, show-ul se transformă într-un îndemn la introspecție, un fel de atentat la obișnuința în care publicul s-a consolat până atunci. Personajul aflat pe scenă devine din ce în ce mai tulburător, oamenii din jurul său încep să aibă sentimente contradictorii, fie empatizează cu el, fie se lasă copleșiți de adevărurile auzite, care ascund o tristețe desăvârșită.

Felul în care apelează Dovală la publicul său lasă să se întrevadă o inteligență emoțională atipică printr-o acumulare treptată de tensiune care creează suspans și frică printre spectatori. Senzaționalul nu lipsește din această carte, căreia i se adaugă trivialități verbale, dar temperate de sinceritatea comediantului și de autoironie. Tonul stilistic adoptat este întocmai preluat din vocabularul unui comediant, dar conținutul aferent este răsturnat, întrucât bancurile pe care ar trebui să le peroreze Dovală se transformă în anecdote dureroase care surprind felii din viața lui personală, precum amintiri legate de părinții lui și împrejurările în care au participat la Holocaust, faptul că suferă de dislexie gravă, terminală (ar putea fi un fel de anecdotă a pierderii inspirației), neîmplinirile în dragoste, dar și cele mai vechi, legate de școală și nu în ultimul rând, face și o critică strașnică a politicii actuale, cu precădere asupra antisemitismului modern.

În paralel, pe un alt plan narativ, anterior celui principal, personajul-narator, un judecător de vârstă cu Dovală, prieten din copilărie, este căutat cu fervoare de comediant pentru a-l invita la seara lui de divertisment. Felul în care este invitat îi ridică acestuia multe semne de întrebare, dar în final acceptă. Aflat în fața lui Dovală, prietenul său își dă seama, după ce trece în prealabil printr-o serie de frământări, de faptul că amicul său din copilărie vrea să fie ascultat și mai ales văzut așa cum este: „M-a cuprins o istovire stranie. Am simțit că între mine și omul acela are loc în paralel încă o conversație, un dialog ascuns, și eu sunt prea lent ca să-l înțeleg.„ (p 20)

Nelipsită este și o parte ontologică a discursului protagonistului. Dovală își pune întrebări serioase legate de existența lui, pe care le adresează și publicului nefericit al Israelului: „În general vă dați seama ce idee fantastică este să fii? Cât este de subversivă?”(p 39) Un alt fragment puternic care surprinde dezolarea și singurătatea de neocolit a personajului – care ar putea să fie a fiecăruia dintre noi – ar putea fi următorul:

„Picasso, câinele Rotweiler care s-a pierdut, a avut parte de mai multă publicitate decât mine pe stâlpii de electricitate de aici, am verificat, am trecut în zona industrială din stâlp în stâlp, bravo, Picasso, ți-a mers, nici nu te grăbi să te întorci acasă, ascultă-mă pe mine, îți garantez, în orice loc, calea cea mai bună ca să fii prețuit e să nu fii în locul respectiv, nu-i așa? Nu asta era ideea care se afla îndărătul campaniei lui Dumnezeu în Holocaust?” (p 27)

Totuși, toată această întorsătură de situație care se petrece în fața publicului uluit de cele auzite are ca efect imediat un soi de purificare colectivă. Dovală chiar ridică totul la nivel de ceremonial cathartic, odată pentru a se salva pe el însuși de situațiile prin care trece și apoi pentru a trezi ceva și în conștiința celorlalți.

Un cal intră într-un bar este o carte răscolitoare, frapantă și tulburătoare despre fiecare dintre noi, despre însinguratul pe care îl apucă râsu’ plânsu’ atunci când se gândește la propria lui condiție și la nefericirea umană.David Grossman

Titlu: Un cal intră într-un bar

Autor:

Traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu

Editura:

An apariție: 2015

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Elena Donea
Editor SB

Studentă la Facultatea de Litere din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și este un fel de flâneuse pe străzile Bucureștiului și prin cărți.

Număr articole publicate : 32