un „.aparat” suprarealist

.aparat este un proiect curajos și diferit. Se întâmplă în , le propune ieșenilor să iasă din casă pentru experimente artistice care îmbină cinematografia cu muzica. De altfel, locația evenimentului este una care se îmbină perfect cu ideea și conceptul organizatorilor: Teatru la Cub.

Ediția descusută de fiecare-n parte. © Istra Tec | www.istratec.com

Ediția descusută de fiecare-n parte.
© Istra Tec | www.istratec.com

Am fost pentru a doua oară la experiment, care este la a V-a ediție. Prima dată am participat atunci când ieșenii au putut viziona, în premieră, varianta de lucru a filmului lui Tudor Giurgiu, De ce eu?. Acum s-a întâmplat să fie vorba despre un autor român stabilit în America, pe care l-am cunoscut la FILIT și eram curioasă cum ara arăta un film despre și cu . A arătat, a spus, a stors emoții ciudate și a pus lumea pe un jar al discuțiilor la care nu mă așteptam.  Le beau danger a incitat, pentru că e diferit ca abordare de cinema, pentru că aduce pe ecran ceva neobișnuit pentru ecranizări: cartea.

Filmul a fost prezentat și la Toronto International Film Festival, a câștigat recunoaștere prin genul abordat, dar și prin faptul că este un personaj cu care te poți juca pentru a face un film suprarealist.  Scriitura lui deschid o lume eclectică a durerii, dar și a creșterii prin durere. Aveam impresia, pe alocuri, că mă transfer în experiența din Le chien andalou.  Apoi, mi se părea că particip la ceva inedit ca experiență: de la actul lecturii ca activitate intimă și personală, filmul ne aducea spre o lectură comună, simultană și dificil de frumoasă. De fapt, cine a citit măcar un volum semnat de Norman Manea, știe la ce mă refer.

I-am spus filmul-carte și am ieșit din sală ca dintr-un experiment pe care dacă-l accepți, te pune pe drumul introspecției psihologice, poate mai mult decât ai putea s-o faci pe fotoliul unui specialist în mintea umană.

Nu este deloc ușor să te apuci să faci în asemenea proiecte, dar se pare că publicul suprasaturat de alte genuri de divertisment, aleg să-și reprofileze propriile gusturi.

Despre „.

este o platformă de producție și diseminare a unor forme de cunoaștere avansată în domeniile filmului documentar, de ficțiune și experimental, cu conexiuni în domeniul muzicii aparatexperimentale, coregrafiei contemporane și performance-art. Fondat în mai, 2014, .aparat își propune încurajarea formelor alternative / non-formale de producție artistică, a dezbaterii critice care să aducă în centrul atenției practici și forme de artă contemporană, precum și creșterea capacității de absorbție din partea publicului local pentru evenimente și proiecte de acest gen.

Despre film

Titlu: 

Regizor: René Frölke

Lansat: 12 februarie 2014

 

P.S.: La finalul vizionării și a dezbaterii, mare i-a fost mirarea auzului și văzului, când pe scenă au intrat Eduard Butucel și Alex Nechifor. Băieții ar merita o cronică bună.

La scriitura următoare! 🙂

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Corina Giurgia
Ambasador & Editor SB @ Iași

Licențiată în Jurnalism şi Ştiințe ale Comunicării, cu un masterat în Filosofie Aplicată şi Management Cultural, continua căutările în lumea oamenilor frumoși. Iubește Iaşul, cu întâmplările şi străzile pe care se plimbă încă scriitori şi poeți adevărați. Dependentă de ploaie, cu o obsesie pentru umbrele. Ambasadoare SemneBune la Iași. O găsiți și pe blogul personal: http://jurnalistacum.blogspot.ro/

Număr articole publicate : 51