Sfinţi martiri şi mărturisitori români din secolul XX – Anca Bujoreanu

sfini-martiri-i-mrturisitori-romani-ai-secolului-xx

 

Perioada care a urmat Celui de-al Doilea Război Mondial, pe lângă faptul c-a pecetluit pentru mai bine de patruzeci de ani soarta unui popor care a fost nevoit să accepte politica impusă de Stalin, a fost dublată şi de măsurile represive îndreptate împotriva elitei, indiferent că vorbim de profesori, medici, economişti, politicieni de mare calibru sau de membri ai clerului. După ce am închis copertele volumului „Sfinţi martiri şi mărturisitori români din secolul XX”, mi-am amintit de o lucrare simandicoasă şi avangardistă, ce purta cu mândrie marca „Bestseller”, precum îşi purta zorzoanele un general al coaliţiei ce l-a învins pe Napoleon la Waterloo. Dar asta este altă poveste… Ce voiam să subliniez, e că, deşi n-o caut cu lumânarea şi nici nu ţin să formulez notificări cu ştaif, nu m-am putut abţine să nu fac o comparaţie între lucrarea mai sus pomenită, semnată de şi cea semnată de Christopher Hitchens – God Is Not Great: How Religion Poisons Everything, apărută şi pe piaţa neaoşă, la editura Litera. Dacă au ceva în comun? Au, deşi prima senzaţie e c-ar fi antagonice. Ei bine, nu-s; dar măcar mi-am satisfăcut pofta de a vorbi despre o carte, folosindu-mă de o alta, aşa cum artiştii plastici pun în valoare un subiect, folosindu-se de umbre.

„Mor sfinţi în temniţi şi prigoane,
Mor sfinţi în lupte şi furtuni, 
Noi ne-am făcut din voi icoane
Şi vă purtăm pe frunţi cununi.” 

()

O spun din capul locului: operează pe cord deschis, folosind doar un anestezic local. Nu-şi propune să provoace cititorului o comă din care să-şi revină, ca şi cum ar fi căzut de pe o bicicletă, ci întreţine cu cel căruia i se adresează un dialog presărat cu semne de întrebare şi cu puncte de suspensie. Exagerez? Poate, dar o fac doar ca să subliniez efectul pe care-l are asupra sufletului mărturiile celor care au pătimit în închisorile comuniste şi pe care scriitoarea le-a înmănuncheat într-un volum din care curge sânge şi lacrimi. Oprindu-se cu precădere asupra impactului pe care l-a avut întemniţarea celor mai strălucite minţi ale acelor ani asupra sufletului românesc, în esenţa lui, redă atmosfera din închisorile comuniste, închisori în care mii de oameni şi-au pierdut viaţa, pentru că au refuzat să creadă în valorile marxiste, impuse cu forţa de regimul lui Stalin. Ceea ce deosebeşte genocidul din închisorile de la Aiud, Râmnicu Sărat, Galaţi, Suceava, Poarta Albă, Târgşor şi mai ales Piteşti (unde s-a experimentat pentru prima oară reeducarea deţinuţilor de către alţi deţinuţi, transformaţi în torţionari), de alte genociduri, este caracterul perfid al exterminării care nu s-a îndreptat, aşa cum s-ar putea crede, împotriva trupului, ci a spiritului. Noua orânduire comunistă şi-a îndreptat armele nu spre piepturile goale ale unor figuri precum Iuliu Maniu, Ioan Mihalache, , Arsenie Boca, Nicolae Steinhardt, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, , Nichifor Crainic sau Petre Ţuţea, ci spre sufletele lor. N-au reuşit şi asta pentru că unul din cele mai mari defecte ale acestui sistem artificial, era acela de a-i subestima pe toţi cei care, fără să folosesc cuvinte pompoase, şi-au dat viaţa sau au risipit o bună parte din ea pe grătarele metalice sub care curgeau dejecţiile de la Zarca Aiudului…

„Ştefan Constantin, 28 de ani, suferea de ciroză şi intrase în faza de descompunere. Toată ziua şi noaptea ţipa, gemea şi plângea. Nu primise Sfânta Îmărtăşanie de patru ani şi avea acasă o soţie cu doi copii. Spune părintele : Ce puteam face? L-am spovedit uneori noaptea şi dimineaţa devreme între 4:00 şi 5:00, timp de 5 minute; gardienii ne verificau prin vizetă.”

Nu, n-am uitat de Christopher Hitchens, aşa cum n-am uitat nici de Richard Dawkins sau de Antony Flew. Îi am aici, pe birou. Le privesc chipurile şi nu mă pot abţine să nu-i întreb, evident, folosindu-mă de un vehicul atemporal: ce-aţi fi făcut, stimaţi domni, dacă tatăl dumneavoastră ar fi fost bătut cu vâna de bou la tălpi; dacă i-ar fi fost smulse unghiile şi părul; dacă l-ar fi obligat să se bată cap în cap cu alt deţinut, ca berbecii; dacă ar fi fost obligat să lingă closetele şi dacă ar fi fost izbit cu capul de pereţi?
Dar dacă eraţi dumneavoastră în locul lor?
L-aţi fi strigat pe Dumnezeu?
Oare El v-ar fi răspuns?

Parcurgeţi volumul Ancăi Bujoreanu, apărut la Editura Adenium şi veţi vedea ca nu degeaba mă bântuie întrebările retorice.

Citeşte, mâine (îţi) poate fi mai bine!

Editura: Adenium
Colecţia

Autor: Anca Bujoreanu
ISBN: 978-606-742-008-1
Preţ: 36,00 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Marius Gabor

Avatar
Desemnat câştigător al concursului de debut literar "Incubatorul de Condeie", ediţia 2013 - secţiunea "Proză scurtă" - organizat de Agenţia Culturală AdLittera, Marius colaborează din 2014 cu Revista "Semne Bune", unde scrie poveşti despre cărţi şi scriitori. Când nu scrie, desenează, când nu desenează, aleargă cu bicicleta, iar în timpul care a mai rămas ia pulsul librăriilor în care, din iunie 2014, se poate găsi şi volumul său de debut "Amor de dragul ploii"- Editura Karth.