Sfinte Bagumba!

: Aventurile iluminate este ultimul roman al binecunoscutei autoare americane de literatură pentru copii . Asemenea majorității cărților sale, printre care și cea mai cunoscută – The Tale of Despereaux, volumul de față a primit premiul Newbery Medal în 2014 și a fost printre cărțile finaliste pentru Guardian Children’s Fiction Prize, tot în 2014.

Volumul a fost tradus de și a apărut la editura Arthur, în același an cu cel al apariției sale în SUA, 2013.

Flora si Ulise - de Kate DiCamillo

După cum reiese încă din titlu, povestea se desfășoară, în principal, în jurul a două personaje: Flora Belle Buckman și Ulise (o veveriță supererou). Iar ca să fie totul și mai captivant, cartea dispune de o serie de ilustrații (în genul benzi desenate) marca K. G. Campbell, care cumva concluzionează întâmplările cele mai relevante și mai amuzante din carte. Pentru mine e prima oară când scriu despre o carte pentru copii, iar fiicei mele i-a plăcut foarte mult, atât peripețiile prin care trec cele două personaje (dar și personajele secundare) cât și ilustrațiile. Limbajul este destul de ușor, deși pentru un copil mai mic (care încă nu a început școala) unele expresii, pasaje, pot fi plictisitoare și fără sens. Dar, în ajutorul acestor mici probleme vin, pe de o parte, ilustrațiile prezente în carte, iar pe de altă parte, lungimea scurtă a capitolelor și trecerea destul de rapidă de la o scenă la alta.

Deși tematica supereroului este ultra-folosită în literatură, dar și în filme, această veveriță supererou este un pic altfel, mult mai apropiată de categoria de vârstă dedicată (prin felul în care îi sunt conturate caracteristicile). Lectura acestei cărți m-a amuzat și binedispus, iar atunci când te cufunzi în poveste alături de copilul tău, sentimentul e cu totul și cu totul altfel, vezi ce îi place, la ce pasaje râde cel mai tare, la care e mai curios ori care duce la cel mai mare număr de întrebări.

Revenind la conținutul romanului, Flora Buckman este o copilă auto-proclamată cinică, înnebunită după benzi desenate și a cărei copilărie este marcată de divorțul părinților săi. Toată acțiunea începe cu achiziția unui aspirator Ulise 2000X de către familia Tickham, vecinii Florei Buckman. Acest aspirator este scăpat de sub control în curte și aspiră din greșală o veveriță, care în urma accidentului este la un pas de moarte. Flora, martoră (de la fereastra camerei sale), iese din casă, sare în ajutorul veveriței, și o salvează cu ajutorul respirației gură-la-gură.

Scriitoarea folosește diverse mijloace pentru ca personajul său principal să fie prezentat într-un mod cât mai plăcut; iar aici mă refer la caracterizarea indirectă a tinerei Flora prin intermediul unui set de cărți de benzi desenate. Flora se inspiră (punându-și tot felul de întrebări retorice, imaginându-și diverse situații – unele mai dubioase ca altele, și mai învăluite în mister) din aceste benzi desenate iar întâmplările prin care trece le compară cu cele din benzile desenate pe care le citește. Cea mai amintită (dintre benzile desenate) pe tot parcursul romanului e ”Aventurile iluminate ale uimitorului Incandesto”, care se concentrează pe idea de supererou și prin care Flora găsește o serie de asemănări cu situația veveriței Ulise. Apoi o altă bandă desenată, ”ȚI SE POT ÎNTÂMPLA CHESTII GROAZNICE!”, scoate în evidență latura imaginată, de detectiv (alături de ”Elementul criminal”), a Florei și face ca tot parcursul să fie presărat cu diverse aventuri, inspiraționale și soluționate în orice împrejurare – ”Pe spatele fiecărui număr din Aventurile iluminate ale uimitorului Incandesto erau o serie de benzi desenate bonus. Dintre acestea, Florei îi plăceau în mod deosebit unele care se numeau ȚI SE POT ÎNTÂMPLA CHESTII GROAZNICE! Ca o cinică ce era, Flora era de părere că e înțelept să fii mereu pregătit. Cine știe ce lucru oribil și neprevăzut ar putea să se întâmple mai departe?/ ȚI SE POT ÎNTÂMPLA CHESTII GROAZNICE! explica în detaliu ce să faci dacă ai consumat din greșeală fructe de plastic […]; cum să-i aplici manevra Heimlich bătrânei mătuși Edith dacă s-a înecat cu o bucată ațoasă de carne în timp ce hăpăia la un bufet de tip ”mănânci cât poți” […] În ȚI SE POT ÎNTÂMPLA CHESTII GROAZNICE! nu se explica, totuși, în detaliu cum să resuscitezi o veveriță” –  mai simplu spus, un fel de concept gen Complete Idiot’s Guide.

După ce salvează viața veveriței, Flora îi pune acesteia numele Ulise și de aici încolo începe un șir lung de aventuri (prin care cei doi trec), puternic suținut de ideea întipărită în mintea Florei, că veverița este un supererou asemenea celui din benzile desenate pe care le citea – ”Incandesto”, având ca punct de plecare momentul în care veverița proaspăt adusă la viață, ridică cu o singură lăbuță aspiratorul mare și greu.

Se dovedește ulterior că veverița are și alte super-puteri: poate comunica cu oamenii, poate zbura, poate scrie la mașina de scris ”veverniță” (sic!), și mai mult de atât, scrie poezie la tastatură: ”Ador chipul tău rotund,/ verdele strălucitor,/ albastrul de deasupra,/ literele astea,/ lumea asta, pe tine./ Îmi este foarte, foarte foame”.

Celelalte personaje, nu foarte multe la număr, sunt strâns legate unul de celălalt prin diverse întâmplări, astfel încât nimic nu este lăsat la nimereală. De altfel, fiecare dintre ele este atent caracterizat de autoare, de cele mai multe ori prin ochii personajului principal Flora, echilibrând trăsăturile negative cu cele pozitive, și lăsând să se vadă anumite ticuri/manifestări care le separă puternic (ex. modul repetitiv de prezentare al lui George Buckman, tatăl Florei – ”George Buckman, îmi pare bine!” folosit de foarte multe ori în momente în care nu se potrivește deloc, cumva evidențiază o afecțiune psihică de care acesta suferă, plus unele fobii pe care acesta le are).

O caracteristică pe care am observat-o, și care e posibil sa fi fost stabilită de comun acord între autoare și ilustrator, este folosirea de inserții/referințe subtile către diverși scriitori în unele dintre ilustrațiile cărții, astfel încât să ofere, și să întărească, unele trăsături ale personajelor cărții – de ex. Tootie Tickham este ”mișcată” de poezia veveriței și este ilustrată citind dintr-o carte, care îi are pe copertă pe Angelou, Joyce, Keats, Shelley și Wilde. Un alt exemplu în acest sens este o ilustrație în care Flora împreună cu Ulise privesc un tablou în casa Dr. Meescham (un alt personaj ale căror trăsături, manifestări sunt la fel de grijuliu trasate, ca în cazul lui George Buckman) și, deși toată atenția din text se concentrează pe acel tablou și conținutul acestuia, în ilustrație, imediat sub tablou e un teanc de cărți printre care se pot distinge: Hobbitul (de J.R.R. Tolkien), Scurtă istorie a timpului (de Stephen Hawking), Furtuna (de William Shakespeare), etc.

Merită să le citiți copiilor cartea sau să o citească singuri, când cresc mai mari, dar este un volum interesant și pentru adulți, plin de întâmplări interesante – ”Sfinte Bagumba!”.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Marius Surleac
Colaborator SB

Absolvent al Facultății de Fizică, Marius a debutat cu volumul de poezie Zeppelin Jack (Herg Benet, 2011). Publică poezie în reviste din țară si străinătate, se ocupă de traduceri de poezie din engleză în română. Este pasionat de fotografie, jazz și ciclism. Își face de cap pe www.mariussurleac.ro

Număr articole publicate : 14