Petronela Rotar – Alive

Alive Petronela RotarLa scurt timp după publicarea volumului O să mă știi de undeva, revine cu „Alive”, o colecție de șaizeci și șapte de proze (foarte) scurte despre viață și moarte, despre lucrurile care ne mențin vii și cele care ne omoară, despre oamenii care lasă urme în noi pe drum și despre raportarea noastră la noi înșine în tot acest periplu viață-moarte.

Scrierile din „Alive” sunt precum însemnările dintr-un jurnal sau blog; de altfel, o parte dintre proze au fost publicate în prealabil pe blogul personal al autoarei. Povestirile din volum, construite pe baza unui mix de tristețe și fericire, te deprimă și te inspiră în același timp. Este dificil să reușești, în numai două-cinci pagini, să dai mai departe o senzație, să construiești personaje, să creezi o conexiune reală cu cititorul. are această capacitate de a ți se dezvălui printr-o economie de cuvinte, de a atinge corzile potrivite, astfel încât să rezoneze în tine exact melodiile pe care dorea să ți le transmită. Și vei fredona mult timp acele melodii după ce ai închis cartea.

Cele mai multe proze din „Alive” sunt narate la persoana I și sunt inspirate din viața autoarei. În aceste însemnări, Petronela Rotar nu se ascunde în spatele cuvintelor, nu apelează la abstracțiuni pentru a se exprima, ci se dezvăluie pe sine cu totul, cu deplină sinceritate și încredere în cititor. Devine vizibilă astfel natura terapeutică a scrisului pentru autoare; ea scrie pentru a se expune, pentru a se exprima fără ocolișuri și pentru a crea o conexiune rapidă, sigură cu cititorul. Din acest punct de vedere, povestirile din „Alive” pot fi citite ca un material complementar volumului „O să mă știi de undeva” sau chiar în loc de”, pentru cei care preferă proza scurtă în defavoarea poemelor.

„Alive” cuprinde însă și proze scurte relatate la persoana a III-a, scrieri care nu au legătură directă cu viața reală a autoarei și în care Petronela Rotar construiește personaje remarcabile ce au dreptul de a se dezvolta pe suprafața a numai câtorva pagini. Cu toate acestea, sunt personaje extreme de vii și credibile, iar cititorii se pot identifica ușor cu ele. Exemplare în acest sens sunt prozele „Fereastra” și „Biblioteca din hol”.

Petronela RotarPetronela Rotar a fost aproape de moarte de două ori și a trecut prin pierderea unor persoane dragi, dar a rămas alive, așa cum stă mărturie și tatuajul de pe încheietura mâinii drepte, cel care dă titlul volumului. Am cunoscut în „Alive” o femeie puternică și sensibilă, cu o minte care lucrează neîncetat și o inimă care bate pentru a ține ritmul gândurilor asezonându-le cu sentimente. Petronela Rotar și-a transpus experiențele fericite și triste în scris, și-a pus sufletul pe tavă (sau, în acest caz, pe hârtie), iar felul în care a făcut-o nu are cum să nu te impresioneze.

Știi tristețea aia așa de mare că nu poți nici plânge? Care te blochează? Liniștea aia suspectă, ușurătatea aia imposibilă care vine din golire? Aia simt. Dacă asta se cheamă a simți. Nu plâng. Nici măcar nu gândesc.

[…] mă întreb dacă mă va părăsi vreodată tristețea pe care o car în spate de când mă știu. Dacă bucuria vreunei cărți, vreunei iubiri, vreunei împliniri de mamă o va șterge. Și ăsta e momentul în care știu că tristețea asta nu va pleca de la mine nicicând. Că va fi umbra oricărei fericiri. Că oricât de bine aș fi, voi fi mereu rău, acolo, înauntru, unde doare surd. Că nicio rană nu dispare, chiar dacă cicatricea se estompează, că voi purta întotdeauna cu mine, în mine, pe mine tot ce am fost vreodată, păpușile mele rusești și foarte tragice. Că fără ele, eu nu aș fi eu.

Și sunt ok cu asta.

[…] problema cuvintelor e că nu știi prin ce guri au mai umblat până să ți se așeze pe limbă și cine le-a alterat sensul și gustul. Oamenii nu înțeleg cât de importante sunt cuvintele, ce universuri infinite ascunde fiecare vorbă așezată unde trebuie, le scuipă indiferent din gură, le pocesc, le sugrumă, le tarează, și mie îmi vine să le iau pe toate, să le mângâi, să le oblojesc, să le pun atele, să le fac puțină consiliere psihologică, să uite.

Am ochii închiși. Uite așa cred că te simți atunci când mori și te îngroapă într-un loc frumos. Să nu uit să le zic să mă îngroape pe un deal din ăsta. Să cânte cucul și mierlele și prin mine să crească iarbă înaltă și flori de mai. Și nu mă întristează deloc gândul ăsta, deși poate că în mod normal ar trebui să te deprime un pic gândul că zaci așa mort și afară cântă păsărelele și arde soare și tu ești cu viermii.

Întotdeauna am crezut că frumusețea e deplină abia atunci când înglobează și emană tristețe.

Nimeni nu trece prin nimeni fără să lase urme. Ți se pare doar că uiți. Ești suma scrijeliturilor pe care le-au făcut ceilalți în tine. Uită-te-n capul tău ca într-un cuprins de carte. M-ai găsit?

Autor: Petronela Rotar

Titlu: alive

Editura:

Colecția: Radical din 5

ISBN: 978-606-8530-53-6

Număr pagini: 240

An apariție: 2014

Preț: 32,95 lei


sursa foto: aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Cristina Poșircaru