Kwame Dawes în traducerea MARGENTO

Țara dintre

pentru Krystal

(fragmente)

-III-

Căutând-o pe Alma

După furtună, după devastarea pământului,
după sfâșierea vegetației și izbiturile vântului
în carnea fragedă; după urlete,
verdele înverzește flămând totul
și cât de repede mulțimea de păcate
e-acoperită de vițe de kudzu și glicină.

Pământul ăsta nu scormonește relele trecutului;
aici e-o politețe dulce, o decență,
ca-n parfumul neieftin din șervețelele umede prinse
la ieșirea din privata-n care, necioplit, gâzele bâzâie.

Am venit să caut jelania Almei,
să-i zgândăr groapa pân-la putregiunea
blândeții sfărmicioase a celuilat sine, mai palid.

-VII-

Punct de cotitură

– Mă tângui așa pen’ c-a murit, zise ea.

– Păi atunci cine râde la etaj?

– Ăia-i băiieții mei. S-cam bucură.

Invisible Man, de Ralph Ellison

Krystal, o altă eră-ți sclipește sub piele.

Nasu-i lățit ca turtit în țărână, buza,
grepfrut sângeriu, umed, speriat-mbujorat’.

Te-ai machiat în grabă, și fondul ăsta-i prea pal
pentru tenul tău. N-ai timp să-ți faci o paletă,
s-amesteci nuanțe pân-la dialectul proprii istorii.

Punctul de cotitur-al tăcerii, în piele,
ceva ascuns, blestemu-n jos, spre șale,
pân-la devierile provocate de buci.

Neam de mandarine; ai tăi-s negri,
africani get-beget, din sud, neam de cartiere trăznind
a gaz, cu porcu-afumat noaptea printre muște bete,
tâmpite de cald, și Buddy Lawrence gâfâind în țărna asta,
în femeia asta bățoasă, borțoasă cu prunci străvezii.

Powie a făcut-o p-Alma făcut p-Okla făcut p’ Lynne făcut Krystal: anii
par puțini de la cenușa și smoala unui linșaj în Sumter
pân-la promisele zile mai bune. Pielea ta nu-și crede limba
concilierii. Stai în soarele-abraș să te-nnegrești,
dar de cald, pielea-i mai străvezie – totu-un palimpsest –
limba sângelui de pe sub piele.

-VIII-

Până la al treilea și al patrulea neam

Și tu porți supa greței, gustul suflării silite
de-un bărbat, mâinile lunecând și-nșfăcându-ți carnea,
gândul de-ați visa fața prin întinderile țării de jos
unde crăcănat, molfăind tutun, a sosit fermierul șablon
după buza și limba perfectă a strămoșului tău. Însă noaptea,
îi visezi capul, prea greu pe trupu-i mic,
mânuțele-i deschise încercând să-ți prindă sfârcul.

Și-o clipă ’ți dorești să fi fost spălăcitul de Buddy Lawrence,
să-l poți – pentru Powie, Alma, pentru toate mamele – castra,
să-i curgă tot sângele-n umbră. Dar păru-ncâlcit și ochii
i-s negri ca temnița de la Elimina, iar zâmbetu-i duhnește
a dulceață irezistibilă de cântec motown.

N-o să scrii asta. O s-o ții pe tăcute, ca Powie,
cu-ncrederea c-or prinde rod celulele oable-n alt pântec, alt neam,
liber de-ajuns pentru graiul genetic al furiei.

Kwame Dawes a publicat nouăsprezece volume de și numeroase alte cărți de proză, critică și eseuri, și a redactat peste douăsprezece antologii. Cea mai recentă carte a sa, Duppy Conqueror: New and Selected Poems, a apărut în 2013 la editura Copper Canyon. Este Redactor Glenna Luschei al revistei Prairie Schooner și predă în cadrul masteratului de compoziție literară de la University of Nebraska and the Pacific; Director al African Poetry Fund și Director Artistic al Festivalului Internațional de Literatură Calabash.

Kwame Dawes photo

Kwame Dawes (arhivă personală)

From “MIDLAND”

For Krystal

-III-

In Search of Alma

After the storm, the ravaging of the earth,
the stripping of green, the pounding of winds
on tender flesh; after the howling,
the green grows hungrily over everything,
and how quickly the multitude of sins
is covered by the crawling of wisteria and kudzu.

This earth speaks no memories of wrongs done;
there is a sweet politeness here, a way of decency,
the value of perfume in damp kerchiefs outside
the outhouse where the flies buzz rudely.

I have come to seek out Alma’s lament,
to scratch into her grave, and find the rot,
of crumbling softness that was her paler self.

 

-VII-

Epoch

“I moan this way ‘cause he’s dead,” she said.

“Then tell me, who is that laughing upstairs?”

“Them’s my sons. They glad.”

Invisible Man by Ralph Ellison

Krystal, an epoch glows beneath your skin.

Your nose spreads like flattened clay, your lips,
bloody grapefruit, wet startled crimson.

You hurried your makeup, and the base is too pale
for your skin. You have no time for the paletting,
the mixing of hues to find the dialect of your history.

There is the epoch of silence in your skin,
something hidden, a curse in the long of your lower back
before the deviance of your buttocks.

A family of tangerine people; your folk are black,
thoroughly African, southern folk shaped in the kerosene-smelling
back quarters, where old pork was cured at night, the flies, groggy,
drunk with the heat, and Buddy Lawrence panting into this soil,
this tendon tight woman, making babies with transparent skin.

Powie begat Alma begat Okla begat Lynne begat Krystal: the years
do not seem enough between ash and tar of a Sumter lynching
and the promise of better days. Your skin does not trust its language
of appeasement. You stand in the stark sun, trying to darken your skin,
but it grows transparent in the heat, and all is palimpsest,
the language of blood underneath your skin.

-VIII-

To the Third and Fourth Generations

You too carry the soup of nausea, the taste of a man’s forced breath
behind you, the crawl of his hands cupping your flesh,
the thought of dreaming your face into the wide spaces of low country
where the bandy-legged, tobacco chewing cliché of a farmer came to find
the perfect lip and tongue of your ancestor. Still, at night,
you dream his head, too heavy for the smallness of his body,
his tiny hands open, trying to touch your nipple.

And you wish for an instant that he were the cracker Buddy Lawrence,
so you could, for Powie, for Alma, for the host of mothers, leave him castrated
and bleeding in the half light. But his hair kinks, his eyes are black
as Elimina’s dungeons, and his smile reeks of the disarming
sweet of a Motown song.

You will not write this down. You will store it quietly, like Powie did,
trusting that the ruined cells will seed in another womb, another generation
free enough to speak the genetic vernacular of anger.

Kwame Dawes is the author of nineteen books of poetry and numerous other books of fiction, criticism, and essays. He has edited over a dozen anthologies. His latest collection, Duppy Conqueror: New and Selected Poems (Copper Canyon) appeared in 2013. He is Glenna Luschei Editor of Prairie Schooner and teaches at the University of Nebraska and the Pacific MFA Program. He is Director of the African Poetry Book Fund and Artistic Director of the Calabash International Literary Festival.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

colaborator SB

MARGENTO (Chris Tănăsescu) este un poet și performer care lucrează la aplicarea teoriei grafurilor (și aplicațiilor computaționale aferente) în analiza și compoziția poeziei -- tradiționale și/ sau digitale. Pseudonimul MARGENTO l-a împrumutat de la trupa sa inter-arte. Deși, sau tocmai pentru că ultima carte și-a scris-o între Vietnam și Franța, iar la următoarele lucrează în Canada și Statele Unite, este și el, ca tot românul, poet (trans)național(ist).

Număr articole publicate : 3