Iubire – Toni Morrison

A doua mea întâlnire cu proza sclipitoare a lui , laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 1993, a avut loc de curând, odată cu lecturarea romanului său din 2003, „Iubire”, și pot spune cu mâna pe inimă că și de această dată, la fel cum am pățit cu „Preaiubita”, singurul lucru pe care am putut să-l fac cu sinceritate a fost să-mi scot metaforic pălăria în fața puterii tăcute și subtile pe care o emană acest roman.

bookpic-5-iubire-12985Construit din fragmente ale vieților trecute și prezente care au gravitat în jurul familiei și, mai ales, în jurul Complexului și Hotelului , romanul „” mi-a lăsat impresia unei pânze pictate cu cea mai mare atenție pentru detaliu, al cărei impact asupra privitorului este cât se poate de inteligibil. Uitasem, într-adevăr, că exact în acest aspect constă marele talent literar al lui Morrison: îmbinarea rafinată a unei scriituri accesibile și extrem de atrăgătoare, cu teme viscerale, șocante, actuale indiferent de epocă, al cărei rezultat este, fără îndoială, fascinația resimțită de cititor și numeroasele premii acordate de-a lungul timpului acestei scriitoare americane de culoare. În „”, Morrison face dovada maturității sale literare prin îmbinarea cu succes a mai multor perspective narative, atât din prezent, cât și din trecut, prin trecerea fluidă de la vocea interioară a unui personaj la cea a altui personaj, prin alternanța ușor de urmărit, însă executată la perfecție, între trecut și prezent, Amintirea devenind, în cele din urmă, subiectul, obiectul, tema și concluzia principală a cărții.

„Dar lumea întreagă este așa o mascaradă, poate că de-aia încearcă oamenii s-o tragă-n piept și să etaleze pe coverta ei tot ce simt, numai și numai ca să demonstreze că pot și ei să contribuie cu câte ceva – cu lucruri mândre și înfricoșătoare, cum ar fi lupte pe viață și pe moarte, adulteruri, incendieri de așternuturi. Sigur că nu le reușește. Lumea îi ia prin surprindere de fiecare dată.” (pag. 88)

Pornind de la o temă care aparent nu iese din tipare, și anume povestea de peste generații a unei întregi familii de oameni de culoare, „Iubire” ajunge să fie mult mai mult decât o saga a ascensiunii și a declinului unei familii. „Iubire” devine o analiză psihologică a comportamentului uman, o meditație filozofică asupra sensului vieții și al morții, o apoteoză a iubirii în toate formele sale, frumoase tocmai prin diversitatea lor. Dintre toate perspectivele narative care se înlănțuie în carte, se distinge vocea loialei I., ajunsă de acum la apusul vieții, a cărei înțelepciune ghidează atenția cititorului și o concentrează asupra aspectelor cu adevărat importante din poveste. I. deapănă amintiri, păreri, observații, regrete, toate cu o resemnare dulce și plină de bunătate. De la ea aflăm întreaga istorie a „Marelui Om” Bill , cel care a pus bazele Complexului și Hotelului , ea este vocea rațiunii în acest iureș nebun de amintiri și de distorsionări, și tot ea este cea care oferă savoare acestui haos, precum un condiment scump și greu de găsit. Cu toate acestea, nu I. reprezintă „corpul” romanului, ci puzderia de personaje care au gravitat și continuă să graviteze în jurul Domnului , influențându-și reciproc viețile și schimbându-le pentru totdeauna. Accentul cade pe femeile din viața lui , indiferent de rolul jucat de acestea, romanul compunându-se ca un puzzle din părerea pe care fiecare femeie o nutrește despre Bill . Tabloul realizat la final uimește prin complexitatea sa și, implicit, prin măiestria cu care a putut contura un personaj atât de ușor de compătimit și de blamat, deopotrivă.

„Despre el se putea spune că era un om rău bun sau, dimpotrivă, un om bun rău, în funcție de ce prețuia fiecare – ce sau de ce. Am tendința să le amestec pe-astea două. De câte ori îi văd chipul de moralist punând-o la punct pe Heed, privirile golite de viață ațintite spre Christine, îmi spun c-a învins latura lui sumbră. Apoi, însă, îi aud râsul, îmi aduc aminte cu câtă tandrețe o ținea în brațe pe Julia în apa mării, sau de portofelul său parcă fără fund, sau de mâna cu care-i ciufulea părul fiului său… Nu-mi pasă ce credeți. Nu avea un S brodat pe buzunarul cămășii, nici nu ținea o furcă în mână. Era un om obișnuit, sfâșiat, ca noi toți de altfel, între mânie și iubire.” (pag. 275)

timothy 7

Toni Morrison

Perindându-se ca într-un caleidoscop prin fața cititorului, Heed, Christine, May, Vida, Celeste, Juniora, și chiar și I., oferă imaginea unor lumi pe atât de diferite, pe cât de diferite sunt femeile care le populează și le conduc. Trecând de aparența unor conflicte de telenovelă ieftină, Morrison sondează și scoate la iveală însăși țesătura din care este făcut sufletul omului, creând cititorului senzația unică de a se afla în fața unei bijuterii magnifice, de la care nu-și mai poate lua ochii. În spatele neînțelegerii aprige dintre Heed și Christine se află o prietenie mai puternică decât moartea, precum și o iubire inocentă fără de sfârșit, în spatele generozității, moralității și veșnicei bune-dispoziții a lui Cosey se află o tendință pronunțată spre perversiune, în spatele nebuniei și comportamentului obsesiv ale lui May se află o grijă continuă față de munca sa de-o viață și față de investiția sa sufletească în familia lui Cosey. Toni Morrison pur și simplu strălucește prin personajele complexe, profund umane, pe care le-a conturat cu atât de multă dăruire în „Iubire”, iar felul în care acestea sunt aduse laolaltă de împrejurări, ca piesele demult pierdute ale unui puzzle, încoronează impactul global pe care această carte îl are asupra cititorului.

Iubire” este una dintre acele puține creații literare de marcă ce pot fi recomandate oricui, fără prea multe avertismente, întrucât proza absolut captivantă a lui Toni Morrison va face cu siguranță deliciul oricărui cititor pasionat de romane de stare, romane de societate, romane psihologice sau de istorie modernă. Strecurând numeroase informații despre viața oamenilor de culoare între anii ’40-’90 și mai ales despre felul în care a evoluat aceasta, Morrison reușește să satisfacă în cartea sa atât apetitul literar al cititorilor interesați de literatură de cea mai bună calitate, cât și dorința acestora de a face incursiuni în lumi nedescoperite și nebănuite. Adresată unui public larg, „Iubire” se dovedește a fi o bijuterie literară care fascinează și captivează prin forța elegantă și subtilă pe care o emană cu fiecare pagină parcursă.

„Cerul de-acum e pustiu, ca tabla ștearsă, dar, pe vremea de care vorbesc eu, Calea Lactee parc-ar fi fost un drum colbuit, numai că așezat acolo sus. Lumina ei făcea ca totul să arate ca într-un film sclipitor, alb-negru. Oricare ar fi locul tău pe lume sau starea de spirit, faptul că aveai drept fundal nocturn un cer spuzit cu stele te făcea să te simți bogat.” (pag. 152)

***

Autor: Toni Morrison
Editură: ART
Traducător: Mihnea Gafița
Colecție: Seria de autor Toni Morrison
Anul apariției: 2015
Nr. de pagini: 288
Preț orientativ: 27,5 lei

Surse foto: 1, 2

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Loredana Malic
Colaborator SB

Atunci când coboară cu capul din nori şi nu mai visează cu ochii deschişi la happy-ever-afters, Loredana este o traducătoare înnebunită după lectura în aer liber din timpul verii, muzica orientală, fâşâitul mării în urechi şi ceaiurile cu scorţişoară băute iarna. Este ferm convinsă că, în viaţă, fericirea poate fi atinsă prin simplitate, bunătate şi iubire.

Număr articole publicate : 29