Despre fericirea unuia şi nefericirea altuia

Pe unii îi face fericiţi viaţa în . Alţii sunt nemulţumiţi de serviciu, bovarici. Pe principiul le dă, dar pentru că nu le bagă şi-n traistă, se pun din nou pe jelit şi-şi plâng de milă… într-o „”. Şi mai sunt ăia şi singuri, şi nefericiţi (…).

balance_and_contrast_by_8cr

n.b: Acest articol nu are nicio concluzie, decât, cel mult, o revelaţie a cititorului, până ajunge la final, ori după ce meditează îndelung la cele scrise. Dacă are timp.

Nu o să mă exprim poetic, ori metaforic, nu pot fi nici romantică, nici visătoare. Şi, deşi am început cu o negaţie, vreau să demonstrez o afirmaţie: că fericirea există, dar că oamenii se nefericesc, atât pe ei  cât şi unii pe alţii… Despre s-a scris şi s-a cântat atât de mult, încât, paradoxal, astăzi aproape nimeni nu o mai recunoaşte. Nu o mai admite. Sau poate că nu o admite pentru că nu o simte, că doar primul pas până să ajungi la afirmaţii e tocmai simţul. Câţi dintre noi mai recunoaştem fericirea… Reuşim să distingem dacă suntem ori ba cuprinşi de stare/încercare? Existăm în aceeaşi, parcă eternă, societate amorfă. În care am cedat, mai întâi puţină putere, autoritate, apoi libertate, apoi şi (F.U.C.K. = Fornication Under Consent of King), acum impozite, taxe, drepturi, am tăcut şi am renunţat la… fericire. Ne autosabotăm de mii de ani, ne-am tot îngrădit, în ideea de a ni se garanta securitate. Şi am ajuns să fim bieţi „prizonieri” ai şabloanelor sociale chiar de noi inventate şi să trăim sub permanenta ameninţare a conflictelor. Şi-acum, când parcă începem să ne dăm seama de asta, mă întreb, însă, cât va mai exista statul, dacă şi cât timp de aici înainte va mai fi nevoie de el…

A fi femeie nu-i totuna cu a fi bărbat. Să-mi sară-n cap toate feministele planetei, dar egalitate între sexe nu a fost vreodată şi nici n-o să fie. Nu pentru că aşa spun eu, ci pentru că ar fi contra naturii. E ca şi când compari mărul cu para, iar singura asemănare este că ambele sunt fructe. Aşa cum şi bărbatul şi femeia sunt oameni. Analog, un bărbat fericit nu-i totuna cu o femeie fericită. Nu seamănă. Nu se „pupă”. Şi ce i-ar putea face să semene? O să spuneţi râsul, ori zâmbetul. Dar cine spune că zâmbetul este forma prin care fericirea se manifestă? De ce nu ar fi un gest făcut cu mâna sau un chip cât mai senin, spre exemplu… Există fericire individuală şi fericire de grup, de neam, de societate… Există apoi starea de moment, creată de… descoperiri uluitoare, evenimente marcante, gustul unei prăjituri sau un concediu prelungit în insule. La fel de limpede este şi faptul că există starea de fericire continuă, pe care o experimentează un lama tibetan, de exemplu, care trăieşte cu seninătate ce i s-a dat de trăit şi primeşte cu plăcere.

Pe unii îi face fericiţi viaţa în . Micile certuri casnice, iscate din te miri ce, condimentează traiul zilnic alături de un om cu care te-ai legat la cap doar pentru că ţi-era teamă să rămâi . Şi-ajungi un bătrân posac şi, dacă ai cu adevărat ghinion, te mai alegi şi cu alzheimer. Dar asta poate fi în acelaşi timp un noroc, dacă ne gândim că cel puţin nu-ţi vei mai aminti cât de nefercit ai fost la tinereţe. Pe alţii, în schimb, îi fericeşte singurătatea. Sau mai bine zis îi mulţumeşte, le garantează un confort pe o rază mare de acţiune. Alţii sunt nemulţumiţi de serviciu, bovarici, sau tipul omului-ratat. Pe principiul le dă, dar pentru că nu le bagă şi-n traistă, se pun din nou pe jelit şi-şi plâng de milă… într-o „fericire”. Şi mai sunt ăia şi singuri, şi nefericiţi. Tânjesc după ceva, după cineva, care I-AR FACE fericiţi. Ei pornesc din start cu un mare dezavantaj: faptul că îşi creează o utopie şi trăiesc în paralel şi în ea, iar când se scutură puţin şi revin pe pământ (revin, desigur, fără picioare), se pun şi ei, la fel ca nemulţumiţii de serviciu, pe jelit. Plâng după ceva ce AR PUTEA avea, adică se află în culmea absurdului: să te facă nefericit tocmai cineva sau ceva ce nu există deocamdată în viaţa ta, practic… o nălucă.

sursa foto: aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.

Număr articole publicate : 18