Dumnezeu, mama şi eu – Franz-Olivier Giesbert

dumnezeu-mama-si-eu_1_fullsize
Franz-Olivier Gisbert face, dacă citim printre rândurile care prefaţează volumul „Dumnezeu, mama şi eu”, o declaraţie aproape oficială care-l plasează, din start, pe poziţia unui clarvăzător aflat în pragul miopiei:  „Sunt creştin şi mă bucur că sunt. Un norocit, cum se spune prin Provence. Norocit de viaţă, de natură şi de ieslea sfântă. Credinţa a venit spre mine şi m-a luat cu sine, nu eu am ales-o. Însă o transform tot timpul. De-a lungul anilor, al lecturilor, al călătoriilor şi al întâlnirilor, s-a îmbogăţit cu tot soiul de doctrine filosofice şi credinţe religioase. Sunt un credincios de tip nou, adun de peste tot, până şi din erezii. Dar buboiul tot nu se sparge: pare tare ca moartea.”

Nu ştiu cât de tare e moartea, după cum nu ştiu nici cât de tare e buboiul care tronează pe fruntea scriitorului francez, cert e că-mi displac astfel de metafore. Mi-ar fi plăcut ca finalul cărţii să ne găsească pe aceeaşi parte a terenului, scriitor şi cititor, deopotrivă, dar una e dorinţa  şi alta e oferta de care a trebuit să ţin cont. În „Dumnezeu, mama şi eu”Franz-Olivier Gisbert propune un compendiu de concepte religioase pe care le transferă, prin intermediul dialogului purtat cu mama sa, într-o lucrare cu un puternic iz testimonial menită să facă lumină în jungla dogmelor care-l obsedează, până la disperare. Declarându-şi credinţa într-un Dumnezeu mai degrabă universal decât unul creator, scriitorul francez ne invită într-o călătorie fără întoarcere asupra căruia planează imaginea mamei sale care se stinge, răpusă de cancer, o călătorie presărată cu borne ce poartă pecetea unor nume cu rezonanţă, începând cu Sf. Augustin, continuând cu Mani, Sf. Anselm de Canterbury, Descartes, Spinoza,Salomon Reinach, Sf. Francisc, Plutarh şi terminând cu Jacques Derrida.

Spiritul lui Franz-Olivier Gisbert nu este foarte departe de cel al numelor pe care le-am amintit mai sus. Uneori chiar se identifică cu ele, alteori se dezice de ele, dar de cele mai multe ori le supune unor operaţiuni complexe de disecţie, efort ce nu poate fi smuls din limitele unui secol despre care Malraux spunea că va fi religios sau nu va fi deloc. Neliniştit, dar de o sinceritate care dezarmează şi care te pune într-o poziţie uşor nefirească, de duhovnic de circumstanţă, strigătul disperat al scriitorului francez către un Dumnezeu multicolor, nu poate trece de icoana mamei alături de care, formează trioul ce dă numele cărţii şi dimensiunea neliniştii interioare: „Dumnezeu, mama şi eu”

Citeşte, mâine (îţi) poate fi mai bine…

ISBN: 978-606-8560-15-1
Număr pagini: 176
Formatul cărţii: 13 x 20 cm
An apariţie: 2014
Autor:
Colecţia: Romane
Preţ: 19,9 Lei

sursa foto, aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Desemnat câştigător al concursului de debut literar "Incubatorul de Condeie", ediţia 2013 - secţiunea "Proză scurtă" - organizat de Agenţia Culturală AdLittera, Marius colaborează din 2014 cu Revista "Semne Bune", unde scrie poveşti despre cărţi şi scriitori. Când nu scrie, desenează, când nu desenează, aleargă cu bicicleta, iar în timpul care a mai rămas ia pulsul librăriilor în care, din iunie 2014, se poate găsi şi volumul său de debut "Amor de dragul ploii"- Editura Karth.

Număr articole publicate : 39