Pe o alee lăturalnică, în miez de noapte, printre gunoaiele luminate slab de lună, mergem pe urmele unui criminal cu sânge rece. Într-un birou impozant, ce miroase a piele și a trabuc de calitate, situat la un etaj amețitor de sus în clădirea unei mari companii, interogăm un posibil escroc. Pe un câmp de altfel liniștit, în bătaia primelor raze de soare văratic, încercăm să liniștim un țăran îngrozit de descoperirea macabră făcută. Sau, de ce nu, ne infiltrăm în rândurile unei secte sataniste, pentru a da de capăt unor crime cu tentă supranaturală, inexplicabile la prima vedere. Lumea este un loc incredibil de frumos, dar și teribil de crud. Punctul comun al acestor povești constă, fără tăgadă, în dorința de a elucida misterul și de a face dreptate, trecând, în același timp, prin experiențe dătătoare de frisoane, de palpitații, de satisfacții pline de adrenalină. În afara granițelor țării noastre, există o denumire bine împământenită: mystery & thriller. În România, „umbrela” uzitată este „literatură polițistă”. La momentul actual, primul nume care flutură pe buzele cititorilor mai mult sau mai puțin familiarizați cu policier-urile românești este, invariabil, George Arion.
Scriitor prolific, Arion a semnat nu mai puțin de 17 romane polițiste, 2 volume de proză scurtă, 4 volume de versuri (dintre care unul pentru copii), 1 volum de critică literară, 5 volume de publicistică, 2 scenarii de film și 1 scenariu pentru televiziune, 1 libret de operă, precum și 5 lucrări de teatru (dintre care un monolog dramatic). Dacă aceste cifre nu reușesc să stârnească interesul, sau uimirea, sau admirația, George Arion mai are câțiva „ași” în mânecă: membru al Uniunii Scriitorilor din România, acesta a fost de trei ori laureat al premiului oferit de această instituție (1985, 1995, 1999), este directorul publicațiilor „Flacăra” (din decembrie 1989), este fondatorul și președintele primei asociații a scriitorilor de proză polițistă din România – Romanian Crime Writers Club –, a reprezentat România la Salon du Livre de Paris (21-24 martie 2014) alături de mulți alți autori și jurnaliști români, unde a fost lansată și traducerea în franceză a romanului său „Nesfârșita zi de ieri” cu titlul „Cible royale”, a reprezentat România la Salon du Livre des Balkans (Paris, 10-11 aprilie 2015), alături de Matei Vișniec, și a pus bazele primei edituri românești destinate exclusiv publicării de texte polițiste semnate atât de autori români, cât și de autori străini – Crime Scene Publishing (2008) –, imprint al publicațiilor „Flacăra” și al editurii Tritonic. Până în prezent, această editură se poate lăuda cu o impresionantă cifră de peste 50 de volume publicate, o realizare remarcabilă ținând cont de dimensiunile reduse ale pieței de carte din România prin comparație cu alte țări. Ceea ce inevitabil naște întrebarea: cine este cu adevărat George Arion în peisajul literar autohton.
Lansat în lumea literară românească cu volume de poezie („Copiii lăsați singuri”, Scrisul Românesc, 1979; „Amintiri din cetatea nimănui”, Cartea Românească, 1980) și cunoscut mai ales pentru activitatea sa jurnalistică din cadrul revistei „Flacăra” („Interviuri I” și „Interviuri II”, Eminescu, 1979 și 1982), George Arion pare să-și fi găsit adevărata vocație literară abia în anul 1983, odată cu apariția primului volum din seria Andrei Mladin, „Atac în bibliotecă”, primit cu mare uimire dar și apreciere de către importanți critici literari ai vremii (Ov. S. Crohmălniceanu, Ioan T. Morar, Nicolae Manolescu, Eugen Simion ș.a.). Deși scris mai mult în joacă, conform afirmațiilor autorului, „Atac în bibliotecă” a marcat începutul unei noi epoci a literaturii polițiste românești, a cărei principală figură fusese, până în acel moment, Rodica Ojog-Brașoveanu. Deschiderea către o gândire occidentală, stilul de scriere deloc neaoș, subiectele abordate, l-au propulsat pe George Arion în preferințele cititorilor români avizi de „altceva” într-o epocă în care cenzura schingiuia literatura și îi punea căluș la cea mai mică abatere. Arion a „valsat” printre tabuu-rile acelor vremuri și a reușit să creeze o literatură memorabilă, calitativă, care să poată fi apreciată și de către cititori din alte țări. Drept dovadă, „Atac în bibliotecă” a fost tradus în limba engleză în 2011 și în limba franceză în 2015, fiind un foarte bun ambasador pentru noile generații de autori români de cărți polițiste.
Poate că activitatea literară a lui George Arion a început cu volume de poezie, însă aceasta a explodat odată cu apariția textelor sale mystery & thriller și cu activitatea sa asiduă pentru popularizarea acestui gen literar. Autor al mult-îndrăgitei serii de romane polițiste concentrate în jurul ziaristului Andrei Mladin (moto-ul și titlul acestei serii fiind „Detectiv fără voie”), Arion a năzuit ca Cititorul român să creeze o legătură puternică nu numai cu propria sa operă, ci și cu alte lucrări autohtone proaspete, din acest gen literar, semnate de nume aflate în plină ascensiune. Prin urmare, acesta a decis fondarea primei asociații a scriitorilor de romane polițiste din România, Romanian Crime Writers Club, al cărei scop principal este bidirecțional: pe de o parte, familiarizarea cititorilor români cu scriitorii autohtoni de texte mystery & thriller, și, pe de altă parte, prezentarea literaturii polițiste românești către cititorii străini. După cum a afirmat și Arion, prejudecățile (dacă există) care vizează acest gen de literatură ar trebui să nu ignore faptul că, la nivel mondial, policier-urile, polar-urile, mystery & thriller-ele, sau orice denumire ar purta ele, sunt deschizătoare de drumuri pentru alte și alte genuri literare, pentru alte și alte nume probabil necunoscute până atunci. Policier-urile românești de abia acum încep să-și ițească capul din marea de romane polițiste nordice, franceze sau americane, iar calea pe care acestea o deschid va putea fi parcursă de orice alt tip de literatură românească, care are potențialul de a „gâdila” interesul și setea de cunoaștere a cititorilor străini. Un rol esențial, într-adevăr, pe care literatura polițistă autohtonă îl joacă de câțiva ani buni…
Proza polițistă românească a fost îndelung discriminată atât de cititori, care au preferat traduceri ale romanelor de succes semnate de autori străini, cât și de editurile românești, care au preferat să facă același lucru. Căutarea unor autori autohtoni de proze detectiviste a fost lăsată de izbeliște în favoarea promovării titlurilor cu răsunet, din afara granițelor țării noastre. Concluzia logică este că perdantul principal al acestui demers a fost și continuă să fie Cititorul, care trăiește sub iluzia greșit întreținută a ideii că România nu ar avea cum să ofere pieții și posterității creații literare de teapa celor semnate de Agatha Christie, Georges Simenon sau, mai recent, Lee Child, Jeffery Deaver sau Anne Holt. Convins că Cititorul român greșește, George Arion a intervenit în procesul de mediatizare a literaturii crime & mystery, prin înființarea primei asociații de scriitori de proză polițistă din România, cu scopul unic de a încuraja și de a suda legătura dintre noua generație de proză policière (reprezentată de nume precum Oana Stoica-Mujea, Bogdan Hrib, Monica Ramirez, etc.) și cititori români de toate vârstele. Prin urmare, rolul scriitorului George Arion în lumea literară românească depășește actul de creație, extinzându-se și în alte arii semnificative, precum cea de promovare continuă a unei literaturi mystery & thriller autohtone. Dosarul de față își propune să analizeze și această fațetă a activității literare a lui George Arion, sperând și prezicând un rezultat favorabil atât pentru romanul polițist românesc, cât și pentru Cititor.
„Vasăzică: romane, nuvele, povestiri, schițe, piese de teatru, scenarii de film și de serial TV, libret de operă, critică, eseistică, publicistică la temă. Lipsește ceva?! I-ar mai rămâne lui George Arion doar să compună și poezii mystery & thriller!”
(Ion Bogdan Lefter, în Prefața la Integrala „Andrei Mladin”, Crime Scene Press, 2015)
Mai multe, în episodul de săptămâna viitoare, în care vom avea ocazia să urmărim, nu fără admirație și surpriză, metamorfoza literară a scriitorului George Arion în apele tulburi ale lumii literare românești din ultimele decenii.
***
