„Copiii paznicilor de elefanți”, de Peter Høeg

Copiii paznicilor de elefantiCopiii paznicilor de elefanți este povestea răscolitoare și plină de umor relatată de Peter Finø – un puber de 14 ani, foarte lucid și curios, căruia problemele vieții dintre cele mai alese nu-i ridică mari semne de întrebare. Peter și Tilte sunt frați apropiați. Părinții celor doi (tătăl preot, respectiv mama lucrează în industria creativă) dispar nevăzuți, pe fondul unui sinod ce urma să aibă loc, motiv pentru care cei doi frați trec printr-o serie de aventuri, mai ales interioare, care le schimbă radical structura. Relatată din perspectiva lui Peter, povestea intrigă prin amestecul de realism mistic și anecdote istorice, rămânând, totuși, în centrul preocupărilor sale dorința de a căuta transcedentalul. Privirii proaspete a naratorului i se asociază inteligența impunătoare a surorii sale, Tilte, cu o personalitate puternică pentru vârsta ei: are o gândire analitică și critică față de lucruri și viață, în general și un simț al umorului desăvârșit.

Suntem în centrul spiritual al Copenhagăi, într-un spațiu insular imaginar – Finø – un spațiu utopic, în care toate religiile lumii coexistă și oamenii trăiesc împăcați cu această idee – un fel de reconciliere neverosimilă, pe de o parte, dar cu real succes în lumea posibilă a cărții, pentru că aduce un fel de omagiu perspectivelor multiple. Elefanții, elementul intrigant din titlu, sunt cu precădere interiori. Părinții celor doi copii sunt paznici de elefanți interiori, dar fără s-o știe:

Sigur, în restul serii îi lăsăm în pace pe părinți, nu suntem chiar criminali și sadici. Dar am văzut ceva ce nu putem uita. Am văzut elefantul lor lăuntric în mărime naturală.(p 129)

Desigur că, inclusiv cei doi protagoniști sunt paznici ai unor elefanți nebănuiți, care îi ajută să lucreze cu intuiția; pe Tilte o interesează moartea, mai mult decât îi este necesar unui copil, în vreme ce Peter este constant preocupat de găsirea fericirii și nu pierde niciun prilej de a umple cu conținut și semnificație orice mic eveniment.

Copiii paznicilor de elefanți este un minunat prilej de a dezbate teme precum religia, morala, moartea, dar și fericirea – căci în centrul preocupărilor celor doi se află găsirea unei uși eliberatoare, precum și cunoașterea de sine:

Tilte și cu mine avem un exercițiu spiritual descoperit în studiile noastre […]. Exercițiul constă în a te întreba cine ești de fapt. Iar când îți dai un răspuns, de exemplu că eu sunt Peter Finø, […] te uiți la răspuns și te întrebi dacă el cuprinde esența ta cea mai profundă, iar dacă nu, întrebi mai profund și treptat o faci fără cuvinte, doar ca o ascultare, fără a avea așteptări în privința a ceea ce vei găsi când ajungi la cea mai mare adâncime, însă pregătit pentru cele mai rele lucruri(p 150)

E o carte despre elefantul fiecăruia din noi, despre insula Finø – locul unde se întunecă de-a binelea, despre Marea posibilităților, despre felul în care providența divină lucrează cu întâmplările și cum hazardul împacă coincidențele, despre cum să nu rămâi prizonier și totuși să rămâi înăuntrul tău, despre cum să faci față nu doar momentelor fericite, cât și celor cumplite, despre cum să-ți asculți sinele și, nu în ultimul rând, despre bucuria de a avea un câine pe nume Basker:

Iar acum spun ce am descoperit, Tilte și cu mine: trebuie să îți asculți sinele. Fiindcă exact în clipa șocului ai un sentiment cu totul deosebit, extraordinar, pe care îl simți în jur. Și pe el trebuie să-l asculți. Un sentiment care apare puțin înainte să izbucnească lacrimile și să apară disperarea.(p 34)

Titlu: Copiii paznicilor de elefanți

Autor: Peter Høeg

Traducere din limba daneză, prefață și note de Grete Tartler

Editura:

An apariție: 2014

Peter Hoeg

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Elena Donea
Editor SB

Studentă la Facultatea de Litere din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și este un fel de flâneuse pe străzile Bucureștiului și prin cărți.

Număr articole publicate : 32