Coordonatele mentalului poporan: Gândirea mitică, viziunea magică, logica simbolică

Cultura poporană este proprie unei lumi ce gândește în basme și vorbește în poezii. Pentru a ghici gândurile mitului, profanii secolului XXI au nevoie să decodifice mesajul folcloric prin interpretarea etnologică.

Textele folclorice literare rituale și non-rituale sunt forme de comunicare orală ale spiritualității poporane. Existența unui text folcloric este condiționat de respectarea tradițiilor colectivității și de modul în care acest complex normativ este însuflețit de exemplul particular al membrilor societății poporane. Dacă inovațiile satisfac exigențele tradiției, ele devin acte folclorice. De aceea, texte folclorice sunt accesibile doar celor care înțeleg dinamica coordonatelor mentalului : gândirea mitică, logica simbolică și viziunea magică.

Mentalul nu este echivalentul psihologiei colective și nici al sufletului poporului. Este un sistem de idei, atitudini, imagini și valori comune obștii poporane. Acestea determină specificitatea culturală, ethosul folcloric.

      Celestial_Dawn 

Gândirea mitică

Pentru comunitatea tradițională, gândirea mitică este calea incontestabilă spre cunoașterea adevărului. Miturile sunt instrumente ale practicii rituale, ce echivalează originarul cu eternul pe drumul inițiatic al căutării Sinelui. Prin narațiunile sacre despre realitatea primordială, gândirea mitică are drept scop să descopere și să repete geneza și semiotica Începutului.

Surprinderea Obârșiei se face prin recurgere la imaginație, prin structurarea unor imagini fundamentate pe informațiile memorate anterior de către comunitatea tradițională. Miturile îl transformă pe narator în actorul istoriei orale pe care o povestește și pe auditori în martori oculari, aceștia aparținând unui prezent continuum. Sunt configurate pe baza unor de concepte și acțiuni contradictorii, ce pot fi demonstrate logic, doar atunci când nu se ține cont de realitatea obiectivă.

Exemplu: personificarea luminii roșii-portocalii a stelei , ce se propagă pe cer înainte de răsăritul Soarelui, numită popular zori; caz în care avem de a face cu două genuri de reprezentări mitice: a) Zorile și b) Zorilă.

latest

a) Conform folclorului ritual funerar, Zorile sunt mândre zâne surori, îndrăgite de către membrii comunității tradiționale. Legendele le descriu ca fiind frumoase, cu părul lung, bogat și auriu. Sunt îmbrăcate în straie luminoase. În picioare poartă pantofi țesuți din fir de aur, cu câte o stea în vârful fiecăruia. Viețuiesc în palate de cristal, cu 12 turnuri în al căror vârf strălucește câte un luceafăr. Coboară pe pământ la rugămințile de ajutor ale celor cu inima curată și aflați în nevoie (copii orfani, femei trudnice). Când pășesc pe pământ, crengile pomilor se pleacă, parcă închinându-se.

Dimineața, la colțul casei, cu fața spre Răsărit, în Oltenia Zorile sunt invocate de zioritoare (femei care performează la unison Cântecul Zorilor, adică niște bocitoare profesioniste). Poetica funerară se referă la ritualul ce o include: prima parte a Zorilor este cântată afară și descrie ceremonia de înmormântare propriu-zisă iar ceea de a doua parte este adresată direct defunctului și conține sfaturi pentru marea trecere în lumea de dincolo.

HRS151_banner

În zori se manifestă un timp sacru, al Raiului. În zori, depun Jurământul și ridică Steagul Călușarii, sunt incantate colindele de zăurit muntenești, lăutarii cântă Zorile la fereastra mirilor, se zice de dragoste și frumos. Din descântece, reiese că acolo unde zorile nu se revarsă sunt ținuturile haotice, lipsite de lumină. Lumina este semn al vieții, al iubirii și al elevației spirituale.

Am expus acest preambul pentru a demonstra complexitatea mitologică a comunităților tradiționale românești. Și acum, să ne întoarcem la Zorile noastre.

Zorile sunt reprezentări mitice primordiale ale strămoașelor din neam, ce îl veghează pe dalbul de pribeag în trecerea dincolo și permanentizarea neamului, concretizând poetic pragul dintre lumi. În cântecele funerare sunt identificate două versiuni contradictorii:

a.1.1. Zorile sunt rugate să apară cât mai devreme, ca să îl readucă la

viață pe cel plecat în lumea de dincolo.

a.1.2. Zorile sunt rugate să întârzie cat mai mult, ca sufletul defunctului să își poată pregăti lungă călătorie către lumea cealaltă.

Și în colindele de zăurit apare aceeași contradicție, când Zorile sunt invocate de ceata de colindători:

a.2.1. Zorilor li se cere să amâne răsăritul pentru că un flăcău a furat un murg, a petrecut noaptea cu iubita sa și are nevoie de timp să întoarcă acasă.

a.2.2. Zorile sunt îndemnate să zilească la cântatul cocoșilor.

În ambele variante ale versiunilor folclorice, Zorile nu ascultă rugile oamenilor, deoarece obiceiurile funebre și colindatul sunt ancorate în realitate și, în consecință, timpul și moartea sunt ireversibile iar.

b) Zorilă/Zărilă/De-către-Ziuă/Ziori-de-Zi este un personaj secundar al basmelor românești, fiind:

b.1) o personificare a luminii Luceafărului de zi ()

b.2) un animal , ce-și face apariția în zori.

În ipostaza de om, mai are trei frați: Miezilă, Murgiă și Miazănoapte. Se urmăresc reciproc, ca să se omoare și numai unul să dețină toată puterea. Dar nu se întâlnesc niciodată. Zorilă este prins de Făt-Frumos și legat de un copac pentru a lungii noaptea. Și așa, Zorilă își amână ivirea până ce eroul basmului își isprăvește probele devenirii eroice. Oprirea în loc a timpului este posibilă, pentru că se petrece în dimensiunea fabuloasă al basmului.

Potrivit cunoașterii raționale, succesiunea evenimentelor mitice nu este subordonată regulilor de logică și de continuitate iar contrariile nu pot coexista. Însă conținutul miturilor revelează structura divinității într-un mod mult mai profund decât o face raționalismul, divinitatea reunind toate atributele și contrariile umanului. De aceea, mitul trebuie înțeles în registrul logicii simbolice.

Logica simbolică

JunoDreamsParcurgerea liniară a unui mit generează, de cele mai multe ori, o succesiune de acțiuni absurdă, cu sens neînsemnat. Și asta, pentru că interpretarea unui mit implică descompunerea acțiunii în secvențe narative, secvențe care, la rândul lor, relaționează simbolic cu secvențe narative ale altor mituri.

Logica simbolică se află la baza gândirii mitice. Funcționează prin asocieri progresive de elemente din categorii folclorice distincte, dar apropiate de o anumită trăsătură.

Exemplu: lanțul simbolic moarte-pământ-fertilitate-femeie-naștere.

Însămânțarea pământului este asociată cu reproducerea oamenilor iar pământul e reprezentat ca o mamă ce naște. Prin analogie, femeia e un ogor care rodește iar pământul îi primește în pântecului lui pe cei morți. Astfel, acest lanț simbolic sugerează ideea veșniciei vieții: dacă ceea ce este îngropat în pământ rodește, ceea ce moare va renaște.

Logica simbolică devoalează prin intuiție identitatea contrariilor și instituie ordinea. Nu face demonstrații logice raționale.

gods-war

Viziunea magică

femeie-pamant

Orizontul cultural al comunităților tradiționale este impregnat de sacru, manifestat prin mană. Mana este forța vitală de esență divină ce asigură ființarea. Se află în orice lucru și în oricare viețuitoare, această putere sacră sălășluind în seva sau în sângele acestora. Din această credință au derivat riturile de sacrificiu sângeros (riturile de război, riturile de construcție, riturile de inițiere, riturile de înfrățire). Sângele este un simbol al imortalității și al alianțelor iar pierderea acestuia are un puternic caracter nefast.

Mana strămoșilor este folosită în riturile de fertilitate și de întemeiere a unei vetre (vatra casei, vatra satului). Prin diferite acte magice, mai ales în perioadele de criză ale timpului, poate fi furată sau păstrată (mana-grâului, mana-laptelui).

Oamenii sunt receptivi la interacțiunea dintre uman și sacru, numai dacă au viziune magică. Dar viziunea magică nu înseamnă o existență dominată de superstiții. Ci din contră, capabilitatea de a armoniza mental contradicțiile observate în lume, în .

Mentalitatea poporană trebuie înțeleasă ca un complex de factori mitici, religioși, inițiatici, sociali, etici, ocupaționali, tehnologici ș.a.m.d., factori ce au sens împreună. Doar înțelegând interdependența lor simbolică, poate fi accesată realitatea folclorică.

surse foto: aici, aici, aici, aici, aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Anamaria Stănescu
Invitat permanent

Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română - etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.

Număr articole publicate : 16