A doua zi de FILB: un veritabil curs de creative-writing

filb004222Dacă în 2014 s-a desfășurat pe parcursul a 6 zile, iată că anul acesta totul s-a comprimat în doar 3 zile de lecturi publice și dezbateri literare. Anul trecut, Festivalului i-au călcat pragul scriitori de peste hotare, printre care îi reamintim pe: Andrea Bajani, Immanuel Mifsud, Serghei Jadan, Najwan Darwish, Krisztina Tóth, Paul McAuley, Richard Morgan și Toni Marques. Din tabăra neaoșă au făcut parte cu mândrie: Mihai Radu, Mihai Duțescu, Adela Greceanu, Radu Vancu, Ștefan Manasia, Michael Haulică, Marius Daniel Popescu, Emilian Galaicu-Păun, Petre Barbu, Marius Chivu și Sebastian A. Corn.

Pentru ca diversitatea culturală să fie la rang înalt și ediția aceasta, i-a găzduit, în prima parte, pe Dana Grigorcea, György Dragomán, Adriana Bittel și Ion Iovan. Joi seară i-am ascultat pe  Iván Repila (Spania) și Burhan Sönmez (Turcia), alături de și Octavian Soviany.

Cea de-a doua ediție ne-a împlinit așteptările de cititori ahtiați după lecturi publice (mai ales ale textelor care sunt încă în fază de traducere) și a păstrat atmosfera cu care eram deja obișnuiți: relaxată, fără încordare. Oamenii-cititori și oamenii-scriitori s-au privit în ochi, și-au zâmbit și la sfârșit și-au strâns mâna, așa cum era normal într-un mediu civilizat de lectură publică. e mai mult decât un festival, e o ocazie nemaipomenită ca această barieră de „netrecut” dintre cititor și scriitor să fie îndepărtată și să iasă la iveală noi căi de apropiere.

O carte bună care ți-a plăcut extrem de mult își cere „tributul” la un moment dat, și anume că e musai să-l întâlnești pe cel care a creat-o (dacă ai noroc, vei reuși, dacă nu, te mulțumești cu lectura). Tributul nu e o obligație, ci o dorință de a vedea fața omului care și-a muncit mintea ca tu să așezi cartea aia în bibliotecă sau s-o porți în rucsac.

A doua parte a ediției de anul acesta a început glorios, cu lectura unui fragment din cel de-al doilea roman al lui Iván Repila (n.1978), intitulat înfilb0092222222222

traducere Băiatul care a furat calul lui Attila (2013, Ed. Univers) și apoi cu un fragment din romanul Istanbul Istanbul al lui Burhan Sönmez (n.1965) în curs de apariție la Ed. Polirom. A citit fragmente Octavian Soviany (n.1954), din recentul său roman numit Moartea lui Siegfried (2015, Ed. Cartea Românească) și (n.1982) cu un pasaj din În urmă nu mai e nimic (2015, Ed. Polirom).

Ajungând în fața „problemei” a modului în care se scrie o carte,  fiecare dintre cei patru invitați a povestit modul în care au scris de-a lungul vremii și cum a reușit să dobândească propriul mecanism. Interesant mi s-a părut răspunsul lui Cosmin Perța, care, întrebat de Adela Greceanu de ce a trecut de la poezie la o proză poetică, e de părere că povestea se află într-un permanent contact cu tradiția și cu memoria culturală. În timp ce literatura e un produs fără de care putem trăi, acest lucru nu e valabil însă și în cazul poveștii. Discuția a continuat pornind de la ideea lui Octavian Soviany, și anume că povestea se scrie singură, de la sine, moment în care Burhan Sönmez  a fost întrebat de către Matei Martin cum și unde intervine autorul.

filb02233333

Răspunsul a fost memorabil: „ Așa cum a spus Milan Kundera la un moment dat, povestea trebuie să aibă libertate, să fie liberă.  Aristotel credea că Dumnezeu a creat Universul, dar nu i-a atribuit un sens, același lucru fiind valabil și în ceea ce privește scrisul.” Cu privire la modalitatea în care scrie, Ivan Repila a răspuns franc: „Eu sunt genul de om care gândește în general în tonuri de gri și sunt de acord cu colegii de la masă referitor la ideea că textul are o forță proprie, pe care trebuie să încerci s-o captezi. Trebuie să-ți îmbunătățești însă tehnica scrisului prin disciplină, iar rolul autorului este acela de a domestici acest animal în libertate, acest text care se scrie singur. Această domesticire se realizează prin tehnică, prin disciplină, prin continuitate,   adică acele instrumente de care dispune autorul. Cred că Picasso a spus că inspirația vine atunci când muncești.”

S-a pus problema găsirii acelui ton narativ propice scrierii unei cărți și în ce măsură depinde povestea de vocea narativă, iar  Burhan Sonmez a răspuns că acest lucru reprezintă o parte importantă pentru el însuși,  pentru că oricine poate vedea o poveste dincolo de ceva, dar problema este cum s-o scrii, cum să găsești intonația. „Primele pagini dintr-o carte îmi iau ani întregi să le scriu, e momentul cel mai dificil din scrierea unei cărți. Cu atât cu cât termin mai repede primele pagini ale cărții, cu atât îmi spun că totul se va termina bine.”

A doua seară a FILB n-a fost doar o lectură publică și nici doar un eveniment care a ținut de pretențioasa abordare culturală la care te-ai aștepta în mod normal atunci când auzi de cuvântul festival, a fost un curs de cum nu se mai predă la vreun curs în România. În decursul a nici două ore, patru oameni au răspuns unor întrebări febrile, întrebări care le-au răpit multe nopți și multe liniști de-a lungul vremii: cum scriu?, în ce formă pot să-mi expun trăirile? și în ce fel publicul poate fi atras de ceea ce scriu?

O seară memorabilă care a pus, fără doar și poate, o virgulă acolo unde nimeni nu credea că poate fi altceva în afară de punct, o cărămidă la acele ruine care servesc uneori drept pod dintre cititor și scriitor. În cazul în care ați ratat a doua parte a Festivalului Internațional de Literatură din București, mâine, în cea de a treia a zi a ediției de anul acesta, puteți participa la un concept inedit în România: Literary Death Match, avându-i ca participanți pe Tara Skurtu, Svetlana Cârstean, Răzvan Țupa, Mugur Grosu și un juriu alcătuit din Luiza Vasiliu, Bogdan-Alexandru Stănescu și Andrei Gheorghe.

filb00722222

 este singurul festival European prezentat anul acesta în cadrul celui mai mare festival din lume, Edinburgh Festivals. În primăvară, FILB a fost recomensat cu Premiul al II-a la secţiunea „Artă, cultură” în cadrul Galei Societăţii Civile, ediţia a XIII-a, iar la începutul anului FILB 7 a fost nominalizat în 2015 la Premiile Radio România Cultural la categoria „Cel mai bun eveniment al anului”.

Cu sprijinul: Ministerul Culturii, ARCUB, Primăria București, ​Institutul Cultural Român, Muzeul Național al Literaturii Române, Administrația Fondului Național Cultural

Parteneri principali: Pro Helvetia, Ambasada Elveției, Ambasada Spaniei, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Institutul Cervantes, British Council, Clubul Țăranului, Centrul Național al Cărții, Cărturești, Dacia, Simona Kessler International Copyright Agency

Parteneri: Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, Editura Polirom, Editura Cartea Românească, Editura Humanitas, Editura Trei, Editura Tracus Arte, Editura Univers, Editura MTTLC, Headsome Communication

Parteneri media: Radio France International România, Știrile TVR, Bookaholic, Bookblog, BookMag, Observator cultural, Bună dimineața, București!, Semnebune, Suplimentul de cultură, Agenția de carte, LiterNet, Filme-Cărți, Ziarul Metropolis, b365.ro, Ceașca de cultură, IqAds,BookHub

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 153