Un Canadian în București, Impresii și Inspirații – Interviu cu Seymour Mayne (partea a II-a)

Acest articol a fost publicat de Semn Bun pe 22.09.2014 în rubrica Interviu, Repere culturale | Evenimente și are asociate următoarele etichete: , , , , , .

vara 2014
Traducere: Isabela Flocea
Revizor: Margento

8709793299_859c43bb33_z

Cred că cel mai înalt destin al poeziei este acela de a fi inspirat de Muza care poate să dea cuvintele ce se vor contopi în rugăciune.

SemneBune: Citind şi recitind Auspicious Calligraphy – word sonnets/ Caligrafomanţie – sonete într-un cuvânt  (Tracus Arte, 2014), am descoperit inclusiv zone de PR pentru poezie. Iată un exemplu în acest sens:

Literature/is/one/of/the/least/damaging/human/toxins-/try/some/poetry,/will/you?/

Ce alte teme ating aceste poeme extreme de concise? Cât de mult sunt ele inspirate de poezia clasică din Asia de Sud-Est?

Seymour Mayne: Desigur, am făcut cunoștință cu haiku acum mai mult de cincizeci de ani, când am început să scriu și să citesc Pound și Imagiștii. Dar sonetul într-un cuvânt este mai puțin pretențios, fără un set arbitrar de silabe per vers. Deși, unii dintre scriitorii de sonete într-un cuvânt încearcă să scrie doar versuri monosilabice. Sonetele într-un cuvânt conțin paisprezece cuvinte, fiecare cuvânt formând un vers – concepute în această formă cu mult înainte de apariția Twitter-ului.

SB: Ce poeţi v-au influenţat şi vă influenţează literatura?

SM: Am citit operele a mii de poeți din antichitate și până în prezent în ultimii aproape șaizeci de ani de pelerinaj literar activ. În prezent nu mai am favoriți. În funcție de dispoziția mea psihică, mă orientez spre anumiți poeți sau prefer anumite poeme. Dar mă îndrăgostesc tot mai mult de psalmii biblici. Dorința mea secretă este tocmai aceea de a scrie un poem care ar putea deveni parte a liturghiei. Cred că cel mai înalt destin al poeziei este acela de a fi inspirat de Muza care poate să dea cuvintele ce se vor contopi în rugăciune.

SB: Acum aş vrea să apelez puţin la profesorul Seymour Mayne. După cum recunoştea criticul literar Bogdan Lefter (în postfaţa volumul dumneavoastră de versuri), publicul românesc iubitor de literatură universală nu este foarte familiarizat cu beletristica canadiană. Nici cu cea canonică, dar nici cu cea contemporană. Cu poezia cu atât mai puţin. De unde ar trebui să începem pentru a ne construi o imagine corectă? 

SM: Luați una dintre antologiile cele mai cuprinzătoare de poezie canadiană, poate ultima ediție a Penguin Book of Canadian Verse din 1980 sau New Oxford Anthology of Canadian Verse în English editată de Margaret Atwood. Apoi, suplimenteaz-o cu antologia recentă pe care am co-editat-o, Pluriel: An Anthology of diverse Voices, care evidențiază diversitatea culturală și literară din poezia canadiană în ambele limbi oficiale, engleza și franceza. Poezia a fost genul favorizat în cultura noastră literară până acum douăzeci sau treizeci de ani.

Acum avem o abundență de scriitori în Canada – de fapt, în multe dintre țările anglo-saxone par a fi mai mulți scriitori… decât cititori serioși de literatură. Deci, trebuie să fii un norocos ca să reușești să stăpânești tsunami-ul literar al noii ere digitale. Este nevoie de timp pentru a diferenția ceea ce e cel mai bun de ceea ce e destul de bun. Nu invidiez criticii literari și profesorii de literatură care vor veni după noi. Ei vor trebui să navigheze pe mari întinderi de producții literare, în încercarea lor de a găsi comoara ascunsă și îngropată adânc.

Următoarea mea carte, o nouă selecție de sonete într-un cuvânt, va apărea în toamnă, pentru a celebra cincizeci de ani de la publicarea primei mele colecții de poezie în Montreal, în 1964.

4575275838_d6da5082e6_z

SB: Aţi vizitat România cu prilejul târgului de carte Bookfest 2014. Cu ce impresii veniţi din ţara noastră şi mai ales cu ce cărţi?

SM: Înainte de a ajunge în România, nu știam la ce să mă aștept. Știam că România nu este o țară slavă, ci mai degrabă una mediterraneană și credeam că stilul de viață se aseamănă mai mult cu cel italian decât cu cel ukrainean, de exemplu.

Cu toate acestea, amintirile din trecut și-au spus cuvântul în timpul vizitei. Vizita la Sinagoga Mare din București și faptul că am găsit acolo panouri cu mărturii din era Holocaustului, a subliniat faptul că în România contemporană se găsește mai mult decât este lăsat să se vadă. În cimitirul evreiesc Filantropia, nu am putut să nu observ pietrele funerare ale oamenilor ce au fost uciși în timpul scandalosului Pogrom de la Iași, în 27 iunie 1941. M-am întrebat, cât de multe dintre minciunile din trecut, ascunse sub suprafață în România Contemporană, stau să erupă din nou în prejudecată și persecuție?

Totuși, nu am simțit aproape nicio tensiune socială în aerul Bucureștiului. Am observat că există mulți tineri români vorbitori pricepuți de limbă engleză, destul de la curent cu ceea ce se întâmplă în marile centre din lume – dar cel mai mult, m-am bucurat de o minunată ospitalitate, grație și o deschidere către lumea contemporană. De acum voi recomanda România ca destinație pentru vacanță tuturor prietenilor mei și aștept cu nerăbdare să mă întorc în următorii doi ani, poate pentru a lansa o nouă carte, poate o carte cu poezia mea „obișnuită” față de care un poet și translator român a arătat un interes fervent de a o traduce.

Vizita mea în România a fost extrem de gratificatoare și plăcută datorită faptului că cei doi translatori ai mei, Raluca și Chris Tănăsescu, mi-au servit ca Virgili, călăuzindu-mă prin Divina Comedie a Bucureștiului. Nu numai că au însoțit acest veteran literar, ci au și fost ambasadori excelenți ai literaturii canadiene în comunitatea culturală a scriitorilor români contemporani. Și, de asemenea, emisari minunați ai artelor și literaturii române în Canada.

SB: Vă mulţumesc pentru interviul acordat! Aștept cu nerăbdare să vă citesc următoarele cărți!

SM: Și eu sunt nerăbdător să te citesc în engleză sau franceză, pentru că româna mea este la un nivel prea rudimentar. Următoarea mea carte, o nouă selecție de sonete într-un cuvânt, va apărea în toamnă, pentru a celebra cincizeci de ani de la publicarea primei mele colecții de poezie în Montreal, în 1964. Deci, să ne rugăm pentru sănătate, pace și siguranță în Europa și în lume – și să închinăm cât mai curând unul în cinstea celuilalt niște cupe mari din acel excelent vin românesc, la următoarea mea vizită în București. Noroc!

English Version

51sdLBFT9mL._AA278_PIkin4,BottomRight,0,22_AA300_SH20_OU15_

SemneBune: Whilst reading and re-reading Auspicious Calligraphy – word sonnets/ Caligrafomanţie – sonete într-un cuvânt (Tracus Arte, 2014), I have discovered some “PR areas” regarding poetry. Here’s an example:

Literature/is/one/of/the/least/damaging/human/toxins-/try/some/poetry,/will/you?/

Which are the other themes these extremely short and meaningful poems reach? How much are they inspired by classic poetry from South-Eastern Asia?

Seymour Mayne:  Of course, I was introduced to the haiku more than fifty years ago when I began to write and read Pound and the Imagists.  But the word sonnet is less demanding, without an arbitrary set of syllables per line.  Though some word sonneteers try to pen only monosyllabic lines.  Word sonnets consist of fourteen words, with each word a line—conceived in this form way before Twitter appeared.

SB: What poets have been and still are sources of inspiration for your literature?

SM:  I have read the work of thousands of poets from antiquity to the present over the past nearly 60 years of my active literary pilgrimage.  I have no favourites today.  I turn to poets and preferred poems as the mood and psychic occasion suggest.  But I am more and more enamoured with the biblical Psalms.  To write a poem that will become part of liturgy, that is my secret desire.  To be given words by the Muse that will fuse into prayer, that is the highest destiny of poetry.

SB: Now I would like to speak with Seymour Mayne – the professor. Literary critic Bogdan Lefter said (in the postscript of your poetry book) that Romanian audience, although they love universal literature, is not very familiar with Canadian fiction. Not the canonical one, but not the contemporary one either. Poetry even less. Where should we start in order to gather a fair image?

SM:  Get one of the comprehensive anthologies of Canadian poetry, perhaps the last edition of the Penguin Book of Canadian Verse from the 1980s or the New Oxford Anthology of Canadian Verse in English edited by Margaret Atwood.  Then supplement it with the recent anthology I co-edited, Pluriel: An Anthology of Diverse Voices which highlights the cultural and literary diversity in Canadian poetry of both our official languages, English and French.  Poetry was the favoured genre in our literary culture until twenty or thirty years ago.

Right now we have a profusion of writers in Canada—for that matter, in many English language countries there seems to be more writers…than serious readers of literature.  So one has to be lucky riding the literary tsunami of the new digital age.  It will take time to sort out what is best from what is good enough.  I don’t envy the literary critics and the teachers of literature who will follow after us.  They will have to navigate great expanses of literary production looking for hidden buried treasure.

res_e1b44be84bfbbfc2593500ad73fe29d7

SB: You have visited Romania during Bookfest 2014 (book fair). Could you tell us about some of your impressions regarding our country? Especially about the books you have taken back with you.

SM:  I did not know what to expect before my visit to Romania began.  I knew Romania was not a Slavic country but actually a Mediterranean one and suspected the way of life was closer to Italy than to Ukraine, for example.

However, remembrance of the past did intrude into my visit.  Visiting the Sinagoga Mare in Bucharest and viewing the panels on the Holocaust era in Romania there, underlined that there was more than met the eye in contemporary Romania.  In the Filantropia Jewish cemetery I could not help but notice the tombstones of people who had been murdered during the infamous Iasi Pogrom of June 27, 1941.  I wondered, how much of that past lies hidden under the surface in contemporary Romania, waiting to erupt again into prejudice and persecution?

Yet I sensed little social tension in the air in Bucharest.  I found young Romanians in Bucharest to be quite skilled in English, quite au courant with all that is happening in the bigger centres of the world—but most of all, I found a wonderful hospitality and grace and an openness to the contemporary world.  I will now recommend Romania as a destination for a holiday to all my friends and I look forward to returning in the next two years, perhaps to launch yet another book of mine, perhaps of my ‘regular’ poetry which one Romanian poet and translator has shown a fervent interest in translating.

My visit to Romania was immensely rewarding and pleasant because my two translators, Raluca and Chris Tanasescu, served as my Virgils leading me as I discovered my way through  the Divine Comedy of Bucharest.  Not only did they chaperon this literary veteran but they served as excellent ambassadors of Canadian literature to the cultural community of contemporary Romanian writers. And marvelous emissaries of the Romanian arts and humanities to Canada.

SB: I would like to thank you for your time and the interview. I look forward to reading your next books!

SM: And I look forward to reading you in English…or French because my Romanian is too rudimentary.  My next book, a selection of new word sonnets, is coming out this Fall to celebrate fifty years since my first collection of poetry was published in Montreal in 1964.  So let’s pray for good health, the peace and security of Europe and the world—and let’s look forward to toasting each other with large cups of excellent Romanian wine on my next visit to Bucharest. Noroc!

Citiţi aici prima parte a interviului.

surse foto: https://c1.staticflickr.com/, https://c2.staticflickr.com/, amazon.com, emag.ro

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Semn Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.