Transformare & Evadare

tumblr_m1ib9lKZJs1qzrkvzo1_1280

de Gregory Corso

Am atins raiul și era siropos.
Era apăsător de dulce.
Substanțe scârboase lipite de genunchiul meu.
Dintre toate substanțele, St Michael era cea mai lipicioasă.
L-am luat cu putere și mi l-am lipit de cap.
I-am găsit lui Dumnezeu o hârtie imensă, lipicioasă,
de prins muște.
Și m-am ferit din calea sa.
Am mers peste tot pe unde mirosea a ciocolată
arsă.
Între timp St. Michael era ocupat să îmi reteze
părul cu sabia.
L-am găsit pe Dante stând gol într-o
pată de miere.
Urșii îi lingeau coapsele.
Am smuls sabia lui St. Michael și m-am
împărțit circular în patru.
Corpul meu s-a așezat într-un echilibru elastic.
Ca și cum, trunchiul meu aruncat cu o praștie
zumzăia în hârtia de muște a lui Dumnezeu.
Picioarele mele s-au scufundat într-o
prăpastie ciudată.
Capul meu, deși cântărește cât St. Michael nu
s-a scufundat.
Niște fire subțiri de gumă multicoloră îl
țineau acolo sus.
Sufletul meu s-a oprit în corpul meu prins
ferm în laț.
L-am tras, l-am smuls, l-am forțat în stânga
și-n dreapta!
S-a învinețit! S-a înmuiat! Dar nu s-a lăsat.
Zbuciumul de-o eternitate.
O eternitate de tras, de smuls, de chin
s-a întors în capul meu,
de unde St. Michael mi-a extras capacitatea
cerebrală picătură cu
picătură.
Craniul
meu
singurul din rai
mi-a ajuns la picioare.
St. Peter își curăța sandalele cu genunchii
mei. M-am năpustit asupra
lui.
I-am băgat băgat capul în zahăr, în miere
în marmeladă. Sub fiecare mână l-am apăsat cu
picioarele.
Atunci, poliția raiului era în alertă.
M-am ascuns în pâinea lui St. Francis.
Uimit de gentilitatea aluatului, am
plâns, mângâindu-mi picioarele tremurânde.

2

M-au prins.
Mi-au luat picioarele și mi le-au dus
departe.
M-au condamnat să merg toată viața pe un măgar.
Închisoare pentru totdeauna.
Muncă pentru eternintate.
Împovărat de haina murdară a sfinților am
plănuit să evadez
fiecare zi mi-am umplut-o cu
gândul să evadez.
Am plănuit să urc munții imposibil de
urcat.
Am plănuit să trec pe sub biciul
fecioarei.
Am plănuit să ascult sunetul bucuriei cerești.
Am plănuit să ascult sunetul pământului,
bocetului copiilor,
gemetele bărbaților,
izbirea sicrielor în gol.
Mi-am plănuit evadarea.
Dumnezeu era ocupat să mute planetele
din mână în mână.
A venit timpul.
Mi-am spart fălcile.
Mi-am rupt picioarele.
Mi-am încovoiat abdomenul peste
plug, peste coasă
peste furcă
iar sufletul mi s-a scurs prin răni.
S-a strâns laolaltă.
M-am ridicat din cadavrul chinului meu
și m-am așezat în pragul raiului.
Și jur că tot raiul s-a cutremurat când
am reușit să mă eliberez.

Indelible-Allen-Ginsberg-Gregory-Corso-631.jpg__800x600_q85_crop

1

I reached heaven and it was syrupy.
It was oppressively sweet.
Croaking substances stuck to my knees.
Of all substances St. Michael was stickiest.
I grabbed him and pasted him on my head.
I found God a gigantic fly paper.
I stayed out of his way.
I walked where everything smelled of burnt chocolate.
Meanwhile St. Michael was busy with his sword
hacking away at my hair.
I found Dante standing naked in a blob of honey.
Bears were licking his thighs.
I snatched St. Michael’s sword
and quartered myself in a great circular adhesive.
My torso fell upon an elastic equilibrium.
As though shot from a sling
my torso whizzed at God fly paper.
My legs sank into some unimaginable sog.
My head, though weighed with the weight of St. Michael,
did not fall.
Fine strands of multi-colored gum
suspended it there.
My spirit stopped by my snared torso.
I pulled! I yanked! Rolled it left to right!
It bruised! It softened! It could not free!
The struggle of an Eternity!
An Eternity of pulls! of yanks!
Went back to my head,
St. Michael had sucked dry my brainpan!
Skull!
My skull!
Only skull in heaven!
Went to my legs.
St. Peter was polishing his sandals with my knees!
I pounced upon him!
Pummeled his face in sugar in honey in marmalade!
Under each arm I fled with my legs!
The police of heaven were in hot pursuit!
I hid within the sop of St. Francis.
Gasping in the confectionery of his gentility
I wept, caressing my intimidated legs.

2

They caught me.
They took my legs away.
They sentenced me in the firmament of an ass.
The prison of an Eternity!
An Eternity of labor! of hee-haws!
Burdened with the soiled raiment of saints
I schemed escape.
Lugging ampullae its daily fill
I schemed escape.
I schemed climbing impossible mountains.
I schemed under the Virgin’s whip.
I schemed to the sound of celestial joy.
I schemed to the sound of earth,
the wail of infants,
the groans of men,
the thud of coffins.
I schemed escape.
God was busy switching the spheres from hand to hand.
The time had come.
I cracked my jaws.
Broke my legs.
Sagged belly-flat on plow
on pitchfork
on scythe.
My spirit leaked from the wounds.
A whole spirit pooled.
I rose from the carcass of my torment.
I stood in the brink of heaven.
And I swear that Great Territory did quake
when I fell, free.

http://www.poemhunter.com/poem/transformation-escape/

surse foto: http://38.media.tumblr.com/tumblr_m1ib9lKZJs1qzrkvzo1_1280.jpg, http://thumbs.media.smithsonianmag.com//filer/Indelible-Allen-Ginsberg-Gregory-Corso-631.jpg__800x600_q85_crop.jpg

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Vlad A. Gheorghiu s-a născut la Piatra Neamț, undeva prin 92. A debutat cu volumul de poezie ”Fratele mut. la nord apa e curată” în 2013. Traduce tot ce i se pare lui mai fain și are o legătură strânsă cu un poet optzecist al cărui nume nu vi-l va spune niciodată.

Număr articole publicate : 3