Stele Rătăcitoare

În zilele de 1 și 2 mai a avut loc la Palatul Național al Copiilor din București spectacolul Teatrului Evreiesc de Stat, Stele Rătăcitoare. Piesa este o adaptare a lui Andrei Munteanu după un text care aparține lui Șalom Alehem. Tot Andrei Munteanu semnează și regia. Decorul simplu dar funcțional este creat de Puiu Antemir, iar costumele colorate și elaborate sunt creația Undei Popp. Toate aceste elemente sunt completate minunat de ritmurile cântecelor evreiești tradiționale și de dansul artiștilor, care fac din acest spectacol un moment de veselie, căruia spectatorul se abandonează și bate din palme ca un copil prins în joc.

Șalom Alehem este pseudonimul sub care scriitorul evreu rus Șolom Nahumovici Rabinovici publică în idiș la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. Tot în idiș se joacă și piesa Stele Rătăcitoare, cu supratitrare în limba română pe panou electronic. Pentru spectatorul care nu poate urmări piesa în limba originală, poate fi obositoare pendularea între scenă și panoul pe care trebuie să citească traducerea, mai ales că se pierde astfel și din jocul actoricesc, însă alegerea piesei și jucarea ei în limba în care a fost scris textul lui Șalom Alehem nu este întâmplătoare, iar efortul merită făcut.

În primul rând, piesa aceasta a fost aleasă pentru a sărbători 65 de ani de existență a Teatrului Evreiesc de Stat (având premiera în decembrie 2012), iar în al doilea rând, ceea ce obligă Teatrul să pună în scenă Stele Rătăcitoare în idiș este chiar textul lui Alehem, care la finalul piesei spune că ‚atât timp cât va exista un evreu în Argentina și unul în București, vor exista și actori evrei care să joace în idiș’.

Dar cine sunt stelele rătăcitoare, vă întrebați? Sunt artiștii. Piesa este povestea unor tineri dintr-o provincie basarabeană, care, vrăjiți de o trupă de actori evrei care poposește în comuna lor, se hotărăsc să fugă împreună cu teatrul și să devină artiști. Numai că viața nu ne duce întotdeauna pe cărarea pe care ne-am imaginat-o când am pornit la drum. Nici cei doi tineri îndrăgostiți nu au avut parte unul de altul, așa cum speraseră. Cu toate acestea, și-au împlinit visul de a deveni artiști celebri și apreciați, de a călători prin lume și de a face spectacol pe scenele din Lviv, Viena, Londra și București. Reizl (Alexandra Fasolă) și Leibl (Veaceslav Grosu) sunt cele două stele rătăcitoare în jurul cărora este contruită piesa.

În drumul lor prin Europa de Est, apoi prin lume, trupa de actori stârnește râsete, ațâță pasiunea spectatorilor, fură copiii celor care le oferă găzduire, oferă veselie prin cîntec și dans, mor de foame sau huzuresc în lux, dar, mai presus de toate, oferă spectacol și se dăruiesc cu totul teatrului, așa cum face și întreg ansamblul Teatrului Evreiesc de Stat. Sunt 25 de actori pe scenă în piesa Stele Rătăcitoare, toți animați de o pasiune debordantă pentru ceea ce fac, iar acest lucru se simte în sală, printre spectatori, care uită de toate și aplaudă în ritmul muzicii, râd și se întristează odată cu personajele.

Vă recomand să vedeți această piesă în care veți afla că ‘teatrul este o boală care, deși frumoasă, tot te omoară‘ și în care veți putea savura umorul debordant al lui Șalom Alehem din care nu lipsesc micile ironii la adresa tradițiilor evreiești, dar unde cele mai ‘colorate’ sunt blestemele, pe cât de năpraznice, pe atât de amuzante, precum: ”picioarele să nu-ți folosească decât pentru reumatism”, ”ieși-ți-ar ficatul pe nas”, ”să crească iarba pe tine”, ”dar-ar holera în voi”, ”sifilisul să-i mănânce nasul și apoi să-i cadă în gură”, ”lovi-te-ar pântecăraia”, ”scuip pe ei de la mare înălțime”, ”intra-i-ar sufletul într-o pisică și un câine să o muște”, ”arză-te-ar focul fără să ai asigurare”.

Iar dacă nu v-am convins, atunci vă mai reamintesc și faptul că tot bazat pe textele lui Șalom Alehem a fost creat și scenariul filmului Scripcarul pe acoperiș, care în anii ’70 a fost răsplătit cu trei premii Oscar.

 

Sursa foto aici

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 262