Jocuri de cuvinte: Gunter Grass – „Cuvintele Fraților Grimm”

cuvintele-fratilor-grimm_1_fullsizeDespre Gunter Grass nu se poate spune ceva definitiv. Nici în trecut nu s-a putut, nici acum și probabil nici în viitor. Și asta nu doar pentru că momentan încă scrie și publică romane, în ultimii ani mai degrabă romane autobiografice, autoficțiuni sau chiar memorii pure, ci pentru că un demers critic autentic nu poate nega sau ieși din sfera politică și aici există probleme. Putem delimita foarte bine omul de scriitor, însă însuși Gunter Grass aduce omul în discuție și opera sa este marcată politic, social și chiar ideologic, nu foarte vizibil în unele romane, dar străverziu în altele. Ceea ce nu poate nimeni nega este că avem în față un scriitor iscusit, mă feresc să zic „mare” fiindcă nu mai știu exact ce înseamnă acest adverb azi când toate sunt „mici”, „mari”, „frumoase și interesante”, însă cu siguranță Gunter Grass știe să scrie și nu transformă literatura, și scrisul în general, în trivial. Nu am citit foarte mult din ce a scris, dar pot afirma cu mâna pe inimă și cu conștiința curată: autorul respectă cuvintele, nu le ponegrește și romanele sale sunt create pe nivele multiple, sensurile nu se deschid la prima atingere a ochiului și pentru cititorul neexperimentat pot fi „grele”, dar în niciun caz pentru ca sunt prea alambicate, prea greu de înțeles, ci pentru că sunt neiertătoare. Gunter Grass nu își menajează cititorii și se așteaptă ca ei să depună efort și să intre în joc, pentru că altfel nu ar mai face literatură ci doar ar scrie povești și este o mare diferență între cele două. Faptul că i-a fost decernat Premiul Nobel în 1999 și că pe lângă acest premiu a luat cam tot ce se putea lua în spațiul german îndeosebi și în cel mondial, este în sine o etichetă a calității, dar e de ajuns doar să citim și ne dăm seama că nu este un scriitor obișnuit.

Odată cu Nobelul a venit și scandalul, provocat chiar de autor, care își simțea conștiința încărcată și nu voia să își mintă publicul și nici să se mintă pe el. Ce s-a întâmplat? Într-o carte autobiografică, Decojind ceapa, prima dintr-o din care face parte și cartea despre care voi vorbi, Cuvintele Fraților Grimm, autorul mărturisește că la 17 ani s-a înrolat în trupele SS, lucru care pentru Germania post-nazistă este de neiertat. Vina istorică nu este un joc pentru germanul de azi și faptul că unul din cei mai iubiți autori contemporani a făcut parte, chiar dacă în tinerețe și chiar dacă doar pentru câteva luni, din mașinăria hitleristă, este o dezamăgire care frizează deznădejdea și chiar suferința. S-a discutat despre retragerea Nobelului, despre exil, despre retragerea oricărei medalii, funcții, a oricărui omagiu. Știrea a făcut înconjurul lumii, dar până la urmă focul s-a liniștit, Grass a rămas cu Nobelul și prin faptul că a mărturisit, s-a căit și a rămas demn, a fost, nu știu dacă iertat, dar măcar acceptat și a rămas încă iubit și respectat. Dacă e să fiu cinic, editorii din toată lumea nu pot decât să îi mulțumească pentru mărturie, care laolaltă cu câștigarea Nobelului, a însemnat vânzări imense din cărțile sale și mulți bani pentru ei. Dar cu ocazia aceasta s-a impus în conștiința publicului larg un scriitor care merită.

Și așa ajungem la cartea noastră. Din start o spun: nu este o carte facilă, nu este o carte care în mod normal ar fi un bestseller (nici nu e un bestseller în sensul clasic alUMBil termenului, dar are mare succes, mai mare decât o carte normală ce se vine bine), nu întrunește aproape niciunul din criteriile unuia, și nu e o carte de citit la metrou. Este o carte care se desfășoare pe mai multe planuri, în mai multe epoci și trecerea de la un plan la altul nu e chiar subtilă. În plus, este foarte ludică, dar riguroasă, cu mari interludii semiotice, în care sunt disecate pe pagini întregi sensurile unor semne și cuvinte, în fraze lungi și deloc prietenoase la prima vedere. Mi-a luat aproape 100 de pagini să intru total în joc, să înțeleg cum se citește o astfel de carte și în final experianța a fost una totală, am fost răsplătit din belșug și am avut senzația că am citit o carte din acelea de pus în raftul 1, însă mă tem că e nevoie de voință, de concentrare și de o oarecare erudiție pentru a pricepe cam despre ce e vorba în carte. Și despre ce e vorba nu ar fi problemă, căci procedeul este simplu: Gunter Grass pornește de la povestea vieții Fraților Grimm, pe care o reconstituie pas cu pas, de la naștere până la moarte, axându-se mai ales pe cariera lor, dar nu pe aceea care i-a făcut celebri, adică de povestitori, ci pe aceea care le-a marcat întreaga viață: de erudiți care au început lucrul la primul dicționar complet al limbii germane, și o îmbină cu povestea vieții lui sau mai bine zis, povești din viața lui, care se leagă cu fapte din viețile celor doi frați, dar nu e doar atât, pornind de la jocuri de cuvinte preluate din Dicționarul Fraților, Grass creează veritabile castele de nisip, ale căror fundații și turnulețe sunt comentarii politice, filosofice și autobiografice. Pe scurt: Grass scrie un dicționar al propriei vieți, folosindu-se de cuvintele pe care Frații Grimm le-au cules pentru a alcătui marele lor dicționar, nefinalizat în vieții lor, dar preluat de urmași și devenit primul mare dicționar al limbii germane, folosit și azi, și de povestea vieții lor. Practic sunt 3 planuri: viața lor, viața lui și viața cuvintelor, a ideilor. Simpla descriere a acestui nucleu este îndeajuns de greu de făcut, așadar faptul că autorul a dus proiectul la bun sfârșit și nu numai că nu l-a ratat, dar a ieșit o carte remarcabilă, este pentru mine un act de curaj și de măiestrie auctorială la care cei mai mulți scriitori nici măcar nu visează. Spunem că nu aceasta ar fi neapărat marea greutate, ci însuși stilul, extrem de eclectic.

Parte roman, parte ficțiune, parte autobiografie, parte dicționar postmodernist, un strop de semiologie, foarte mult umor, acesta fiind o parte esențială a operei sale, dacă e să mă gândesc că citind Toba de tinichea am râs de multe ori, și multă joacă, dar una serioasă, joacă cu și de-a literatura, Cuvintele Fraților Grimm e o carte de citit cu creionul în mână, de citit pe îndelete, fără grabă, cu atenție și cu multă răbdare. E o experință remarcabilă, dar mă tem că o mare parte din cititori vor abandona cartea înainte să înțeleagă cum se citește, pe motiv că: „e plictisitoare” sau „grea”. Sfatul meu: aveți răbdare, lucrurile bune nu se dezvăluie din prima, e nevoie de aportul vostru.

Cuvintele Fratilor Grimm

Editie Cartonata
AUTOR: Gunter Grass
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM.Seria de autor „Gunter Grass”
Traducere din limba germană și note:PRET:
Alexandru Al. Sahighian
44.95 RON
DOMENIU: Literatura germana , Literatura universala
ANUL APARITIEI: 2013
NUMAR PAGINI: 376
FORMAT: 130×200

Lasă un semn

comentarii

Semne bune de la Persoane juridice

Descarcă, completează și semnează Contractul de sponsorizare prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Dacă firma este plătitoare de impozit pe profit: 20%;
Dacă firma este plătitoare de impozit pe venit: 20% trimestrial;
Dacă ești PFA, sponsorizarea este deductibilă la calculul impozitului pe venit în limita a 5% din venitul net.
ASOCIAȚIA PENTRU EDUCAȚIE ȘI CULTURĂ ADLITTERA (A.E.C.A.) este înscrisă în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale (INTERNT-266538804).
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.