Gregory Corso – poeme (în tălmăcirea lui Vlad A. Gheorghiu)

Tangier Allen & Gregory

 

Gregory Nunzio Corso (26.03.1930 – 17.01.2001), a fost un poet american, și unul dintre membrii marcanți ai generației ”Beat”.  Chiar dacă era cel mai tânăr beatnik, Corso a publicat printre primii din generația sa, atrăgând atenția criticilor și poeților americani încă de la primele texte. În poeziile sale, Corso ironizează politica vremii, dă frâu liber umorului său cinic, marcându-și textele cu sintagme

ciudate, creând un spectru imagistic complex, conform generației din care face parte.

Studiind fenomenul beat și mai presus, traducerile și interpretările sale, am descoperit că în română, Corso s-a tradus foarte puțin într-o antologie BPT în anii 70. Textele de față reprezintă o încercare de traducere proaspătă a câtorva poeme ale lui Gregory Corso, privite prin lupa anilor 2000+.

 

Am avut un manuscris al lui Shelley

 

Mâinile mele au amorțit în fața frumuseții
când au intrat în moarte și s-au strâns.

 

Atingerea mea a fost suverană  asupra
paginilor fragile bronzate cu cerneală.

 

Repede,
ochii mei s-au mișcat repede
au umblat după miros, după praf, după dantelă
după părul uscat.

 

Aș fi luat pagina
deja simțind mirosul faptei mele netrebnice!
Mi-am stors visele de toate dovezile,
dar la ce bun să-mi păstrez triumful doar pentru mine?

 

De multe ori, în unele abrupte cărți vechi,
mă găsesc încurcat între
merele leopardului
și ciupercile cu pielea arsă
și legăturile mele asemenea coniferelor
și atunci întrec limita de vârstă cunoscută
și mă găsesc vărsând un ulcior cu lapte
clandestin peste hârtia muribundă.

 

Aproape toată mizeria

 

Am alergat șase etaje
către mica mea cameră
mobilată
am deschis geamul
și am început să arunc
tot ce e mai important în viață .

 

Primul care a plecat a fost adevărul
țipând ca un trădător:
”Te rog, nu! Voi spune lucruri odioase despre
tine!”
”Ei da! Nu am nimic de ascuns!”
Pleacă!
Apoi a venit rândul lui Dumnezeu,
încruntându-se și scâncind de uimire:
”Nu e vina mea! Eu nu sunt cauza a nimic!”
PLEACĂ!
Apoi dragostea, încercând să mă mituiească:
”Nu vei cunoaște niciodată impotența! Toate
fetele de pe coperta VOGUE vor fi ale tale!”
i-am împins curul gras pe geam strigând:
”Mereu m-ai dezamăgit!”
Am ales credința, speranța și caritatea
toate trei agățându-le împreună:
”Fără noi, ai să mori!”
”Cu voi, mai degrabă,  înebunesc!”
PLECAȚI!

 

Frumusețea…da, frumusețea,
când o conduceam spre geam,
i-am spus: ” Pe tine te-am iubit cel mai
mult în viață…dar tu ești o criminală;
Frumusețea ucide!”
nu am vrut să o scap, dar
am fugit în jos pe scări și
am prins-o la timp
”Mi-ai salvat viața!”- îmi spunea
plângând,
am pus-o jos și i-am spus:
”Pleacă!”

 

Mi-am urcat toate cele șase etaje
înapoi
m-am dus către bani dar
nu mai erau bani de aruncat.
Singurul lucru rămas în cameră era moartea
ascunzându-se după chiuveta din bucătărie
”Nu sunt reală!”- îmi spunea,
”Sunt doar un zvon răspândit de viață!”
Râzând am aruncat-o pe geam cu tot cu
chiuveta de la bucătărie și dintr-odată am
realizat că doar umorul a rămas în cameră –
m-am uitat la el și tot ce am putut face
a fost să spun
”Afară pe fereastră cu fereastra!”

 

 

Mandat pe treptele unui Harlem din Puerto Rico

 

Există un adevăr ce limitează omul,
Un adevăr ce îl împiedică să meargă mai departe
Lumea se schimbă
Și ea știe că se schimbă
Tulburătoare este durerea zilei
Bătrânii au privirea înspăimântată de moarte,
Tinerii își înțeleg greșit soarta din acea privire.
Ăsta e adevărul
Dar nu totul e adevărat.

 

Viața are un sens
pe care nu îl știu
Chiar și atunci când am crezut că totul e fără sens
Am sperat, m-am rugat și i-am căutat un sens
Ea nu a fost niciodată un poem vesel
Erau taxe de plătit,
Invocarea morții și a lui Dumnezeu-
Aveam o pornire animalică să le abordez
Moartea s-a dovedit fără de sens înafara vieții.
Da, lumea se schimbă
Dar moartea rămâne aceeași
Îl ia pe om afară din viață
Ăsta e singurul răspuns pe care îl știe,
Și deobicei e o afacere tristă
Moartea

 

Aveam inocență, aveam seriozitate
Aveam umor care să mă salveze de filozofia minoră
Sunt în măsură să-mi contrazic convingerile
Sunt capabil, sunt capabil
Pentru că vreau să știu sensul la toate
Și totuși, vreau să stau ca un rănit
Și să privesc, gemând:  Oh ce responsabilitate
Am pus pe tine Gregory
Moartea și pe Dumnezeu
Greu…greu…e greu

 

Am învățat că viața nu e vis,
Am învățat adevărul contrafăcut.
Omul nu este Dumnezeu
Viața e un secol

 

Moartea o secundă.

 

Aseară am condus o mașină

 

Aseară am condus o mașină
fără să știu să conduc
fără să posed o mașină
Am condus și am lovit
oameni pe care-i iubeam
…aveam 120 la oră prin oraș.

 

M-am oprit la Hedgeville
și am adormit pe bancheta din spate
încântat de noua mea viață.

 

 

 

Am 25 de ani

 

Cu o dragoste nebună pentru Shelley
Chatterton, Rimbaud
strigătul nevoiaș al gurii mele
a mers de la ureche la ureche:
”ÎI URĂSC PE VECHII POEȚI!”
în special pe vechii poeți care se retrag
pe cei care consultă alți vechi poeți
care își strigă tinerețea în șoaptă
zicând: ”am făcut toate acestea atunci
dar astea au fost atunci
au fost atunci-
Oh, aș liniști bătrânii, spunându-le:
-Eu sunt prietenul tău,
ceea ce ai fost tu odată, prin mine
vei fi din nou ceea ce ai fost-
Apoi, noaptea, în intimitatea casei lor,
le-aș rupe limbile pline de scuze
și le-aș fura toate

 

 

Locul nașterii revizitat

 

Stau în lumina întunecată pe strada
întunecată
și privesc la fereastra mea, am fost
născut acolo
Luminile sunt aprinse; alți oameni se
plimbă prin fața geamului.
Sunt îmbrăcat cu pelerina de ploaie,
țigara în gură, pălăria peste
ochi, mâna pe pistol.
Traversez strada și intru
în clădire.
Coșurile de gunoi nu au încetat
să pută.
Urc la primul etaj și Dirty Ears
îndreaptă un cuțit spre mine…
Eu pompez în el nenumărate
gloanțe.

corso1

Birthplace Revisited

I stand in the dark light in the dark
street
and look up at my window, I was
born there.
The lights are on; other people are
moving about.
I am with raincoat; cigarette in
mouth,
hat over eye, hand on gat.
I cross the street and enter the
building.
The garbage cans haven’t stopped
smelling.
I walk up the first flight; Dirty Ears
aims a knife at me…
I pump him full of lost watches.

I Am 25

With a love a madness for Shelley
Chatterton Rimbaud
and the needy-yap of my youth
has gone from ear to ear:
I HATE OLD POETMEN!
Especially old poetmen who retract
who consult other old poetmen
who speak their youth in whispers,
saying:–I did those then
but that was then
that was then–
O I would quiet old men
say to them:–I am your friend
what you once were, thru me
you’ll be again–
Then at night in the confidence of their homes
rip out their apology-tongues
and steal their poems.

I Held A Shelley Manuscript

My hands did numb to beauty
as they reached into Death and tightened!

O sovereign was my touch
upon the tan-inks’s fragile page!

Quickly, my eyes moved quickly,
sought for smell for dust for lace
for dry hair!

I would have taken the page
breathing in the crime!
For no evidence have I wrung from dreams–
yet what triumph is there in private credence?

Often, in some steep ancestral book,
when I find myself entangled with leopard-apples
and torched-skin mushrooms,
my cypressean skein outreaches the recorded age
and I, as though tipping a pitcher of milk,
pour secrecy upon the dying page.

The Whole Mess… Almost

I ran up six flights of stairs
to my small furnished room
opened the window
and began throwing out
those things most important in life

First to go, Truth, squealing like a fink:
‘Don’t! I’ll tell awful things about you!’
‘Oh yeah! Well, I’ve nothing to hide… OUT!’
Then went God, glowering & whimpering in amazement:
‘It’s not my fault! I’m not the cause of it all!’ ‘OUT!’
Then Love, cooing bribes: ‘You’ll never know impotency!
All the girls on Vogue covers, all yours!’
I pushed her fat ass out and screamed:
‘You always end up a bummer!’
I picked up Faith Hope Charity
all three clinging together:
‘Without us you’ll surely die!’
‘With you I’m going nuts! Goodbye!’

The Beauty… ah, Beauty–
As I led her to the window
I told her: ‘You I loved the best in life
…but you’re a killer; Beauty kills!’
Not really meaning to drop her
I immediately ran downstairs
getting there just in time to catch her
‘You saved me!’ she cried
I put her down and told her: ‘Move on.’

Went back up those six flights
went to the money
there was no money to throw out.
The only thing left in the room was Death
hiding beneath the kitchen sink:
‘I’m not real!’ It cried
‘I’m just a rumor spread by life…’
Laughing I threw it out, kitchen sink and all
and suddenly realized Humor
was all that was left–
All I could do with Humor was to say:
‘Out the window with the window!’

Writ On The Steps Of Puerto Rican Harlem

There’s a truth limits man
A truth prevents his going any farther
The world is changing
The world knows it’s changing
Heavy is the sorrow of the day
The old have the look of doom
The young mistake their fate in that look
That is truth
But it isn’t all truth

Life has meaning
And I do not know the meaning
Even when I felt it were meaningless
I hoped and prayed and sought a meaning
It wasn’t all frolic poesy
There were dues to pay
Summoning Death and God
I’d a wild dare to tackle Them
Death proved meaningless without Life
Yes the world is changing
But Death remains the same
It takes man away from Life
The only meaning he knows
And usually it is a sad business
This Death

I’d an innocence I’d a seriousness
I’d a humor save me from amateur philosophy
I am able to contradict my beliefs
I am able able
Because I want to know the meaning of everything
Yet sit I like a brokenness
Moaning: Oh what responsibility
I put on thee Gregory
Death and God
Hard hard it’s hard

I learned life were no dream
I learned truth deceived
Man is not God
Life is a century
Death an instant

Last Night I Drove a Car 

Last night I drove a car
not knowing how to drive
not owning a car
I drove and knocked down
people I loved
…went 120 through one town.

I stopped at Hedgeville
and slept in the back seat
…excited about my new life.

Surse foto: ginsbergblog.blogspot.com, http://www.violettanet.it/

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Vlad A. Gheorghiu s-a născut la Piatra Neamț, undeva prin 92. A debutat cu volumul de poezie ”Fratele mut. la nord apa e curată” în 2013. Traduce tot ce i se pare lui mai fain și are o legătură strânsă cu un poet optzecist al cărui nume nu vi-l va spune niciodată.

Număr articole publicate : 3