Felix Nicolau: Zuckerberg s-a născut în România

felix-nicolau-foto

A fost foarte dificil să avem un dialog cu . Criticul literar este foarte restrictiv în ceea ce priveşte interviurile, cum îi şade foarte bine oricărui făuritor de cultură de primă mână (uite că mi-a ieşit şi o rimă). A trebuit să recurgem la ameninţări şi, credeţi-ne, că nu a fost un lucru la îndemâna oricui. Întâi cu poze de la mare (Saturn, 1976), iar, mai târziu, cu un loc în istoria literaturii române. L-am prins în aeroport, în timp ce se pregătea să decoleze spre Vientiane. Tocmai ce îi căzuse -ul.

SemneBune: Deşi ai lansat recent, la Gaudeamus 2013, cartea Fluturele-CurcanSpecii ameninţătoare (Karth, 2013), te provoc la un dialog despre o altă carte a ta, şi anume Estetica Inumană – De la postmodernism la (Tracus Arte, 2013). Mi se pare că aceasta din urmă a trecut uşor neobservată. Spune-ne în două cuvinte despre ce e vorba.

Foarte neobservată! Dar poate au apărut atunci alte cărţi mai captivante. În Estetică eu tratam subiecte plicticoase: relaţia dintre scrierea creatoare şi Facebook, curentele care îi urmează postmodernismului, manifestele literare nouăzeciste şi douămiiste, traducerile postcoloniale etc. Fleacuri!

SB: În plus, om cult se numeşte acela cu gusturi limpezi, pe care le construieşte constant şi le aplică în viaţa de zi cu zi. Ba chiar şi noaptea (p.43). Luând această definiţie drept unanim acceptată –deşi nu îmi place termenul – putem să spunem că Gigel Ştirbu este un om cult?

FN: Faciesul şi numele nu-l arată om cult, însă studiile da. E un mister!

SB: Postmodernismul a ieșit la pensie, dar este mai în formă decât nepoții lui (p.203). Sunt nepoții ăștia beizadele de Dorobanți sau mai degrabă pensionarii nu mai au bani de croziere pe Mediterana?

FN: Unii nepoţi sunt fiţoşi, alţii pensionari. Ideea e că niciunul nu a reuşit să ocupe tronul cam pustiu al bunicului. Încă aşteptăm un nepot pe măsura postmodernismului.

SB: Cartea românească de poezie, ca artifact,  mi se pare, oricum, cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Persistă deocamdată prea multă retorică și literaritate. Tranzivitatea beneficiază în lumea literară de la noi doar de o condiție de tranzit (p.158). Scriai asta prin 2008. Ce s-a schimbat de atunci încoace cu cartea de poezie de la noi?

FN: În continuare cartea de poezie arată mai bine decât conţinutul ei. Bineînţeles că au apărut şi unele colecţii de poeme valoroase, dar acestea nu sunt, oricum, cele premiate. Dovadă că nici publicul nu mai are contact cu poezia, pentru că îi spune foarte puţine.

 SB: Dezideratele postmodernismului au devenit realitate abia cu lansarea FB (p.235). S-o fi gândit Mark Zuckerberg și la bieții autori români?

FN: Ca orice alt om faimos, Zuckerberg s-a născut în România, ba chiar în Transilvania. Era firesc să se gândească la fraţii lui oropsiţi, fără agent literar şi fără acces la editurile mai răsărite.

 SB: Mai mult sau mai puțin, sistemul de evaluare a activităților universitarilor a devenit o pornăciune. Te-ai gândit să brevetezi acest nou tip de pornăciune? Cine știe, poate devine profitabilă.

FN: Din păcate, nu am natură de patron, de exploatator, deci nici de peşte nu sunt bun. Dar dacă nu sunt un bun capitalist, nu înseamnă că sunt comunist. Dar ce? Lenin, Stalin, Ceauşescu sau Fidel Castro au fost? Chiar: după ce doctrină au trăit băieţii ăştia?

SB: Profesor, critic, scriitor, moderator de evenimente literare. În ce postură te simți cel mai bine?

FN: Cel mai bine mă simt când sunt pe scenă, dar cel mai bine evoluez în scris, mai ales în proză. Profesional vorbind! Căci maximum de bine mă simt pe role, rugându-mă prin contemplaţie.

 SB: Într-o anchetă mai veche tot aici, pe SemneBune, spuneai despre problema emigrării următoarele: În acest moment emigrarea este unica soluţie!!! dacă vrem, orişicât, să ne menţinem în formă fizic şi sufleteşte, trebuie să emigrăm toţi urgent în Laos! bănuiesc că este unul dintre puţinele teritorii fără malluri si parabolice. Mă gândesc să fac şi o agenţie de turism, non-profit, pentru emigrare în Laos. (8 iunie 2013). Rămâi consecvent acestui răspuns?

FN: Din păcate da! Rămân la opinia că fericirea constă în somnul bun şi în distanţa faţă de proşti. Iar la mine definiţia prostului e complexă. Deci da, tot Laos, bătrâne!

SB: A trecut ceva timp de la ultimul tău roman (Pe mâna femeilor, Cartea Românească, 2011). Două cărți consecutive de critică anunță un soi de renunțare la roman sau, din contră, pregătesc terenul pentru ficţiune?

FN: Unii zic că scriu prea mult. Însă nu scriu în acelaşi gen. Sunt mai productiv în critică pentru că am comenzi în sensul ăsta. Dar chiar dacă aş avea mai mult timp, tot nu aş lăsa între un roman şi altul cel puţin 4 ani. Nu-i pricep pe cei care scot proză, teatru sau poezie în serie. Cine să-i citească? Ce pot aduce nou în ritmul ăsta?

 SB: Ediția electronică a ziarului Huffington Post a publicat un material ce cuprinde 11 argumente pentru a renunţa la Facebook în 2014. Crezi că jurnalistul respectiv își va schimba părerea după ce va citi Estetica Inumană?

FN: Mai întâi sunt convins că o va citi cât de curând. Apoi e clar că-şi va schimba părerea! Estetica inumană asta şi demonstrează: curentele culturale au fost incapabile să devină atât de viguroase cum a fost postmodernismul. Adevăratul moştenitor al postmodernismului este Facebook (socializarea intimităţii: cum să ne postăm copchiii şi ce fac ei în văzul tuturor, cum să pupăm funduri exact la ţintă, sub ochii posesorului de fund – căci nu orice obţine în viaţă un fund pupăcibil, cum să protestăm de la distanţă şi cum să ne postăm poezioarele+pozele în care apărem glorioşi, nu ca în realitate), iar cartea mea a prelungit viaţa acestui site cu el puţin 20 de secunde.

 SB: În final, te rog să faci câteva recomandări de lectură pentru cititorii SemneBune.

FN: Ştii şi tu că le fac de pomană, dar eşti sado-maso. Uite:

Margento – Nomadosofia
Ciprian Măceşaru – Debaraua cu simţuri
Ruxandra Cesereanu – Un singur cer deasupra lor
John Lloyd şi John Mitchinson – Cartea ignoranţei generale
Iarnă rusească – antologie de povestiri din clasici ai literaturii ruse (traducere Diana Iepure)

 SB: Felix, îți mulțumesc pentru timpul acordat și pentru interes.

FN: Şi eu mulţumiri şi să fii tot aşa viu!

surse foto: aiciaiciaici şi aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. Implicat în media culturală și Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392