(D.d.S.) Florina Ilis – 2: Nori colorați pe deasupra realității

93Când scrii despre o carte, sau și mai mult, despre opera unui autor, ideal este să parcurgi cărțile de două ori: prima lectură este de identificare iar a doua de aprofundare, însă este destul de dificil să faci acest lucru, mai ales când scrii săptămânal. De aceea, atunci când timpul chiar nu îmi permite să recitesc o carte, recitesc doar fragmentele pe care le consider edificatoare sau care au rol de chei în înțelegerea ansamblului. De altfel, la o a doua lectură te poți concentra pe anumite detalii sau idei, fiindcă un roman nu se susține doar prin acțiunea sa, prin personaje sau descrieri, dialoguri și alte asemenea lucruri, ci și prin perspectivă, idei, chiar ideologie, sau o anumită privire a autorului. Dacă vrem să analizăm un roman precum Cinci nori colorați pe cerul de răsărit e important să știm câte ceva despre , ceva mai mult decât unde se află sau ce mâncare se servește acolo, fiindcă romanul sondează părți importante ale acestei țări și e posibil ca uneori să nu înțelegem exact despre ce este vorba. De asemenea, cartea are ca loc de desfășurare și Londra, dar și, pentru puțin timp, Sibiul, iar dacă citim cu atenție o să vedem că autoarea ne dă toate căile de acces spre înțelegerea ficțiunii ei, trebuie doar să citim cum trebuie, fiindcă e unul din acele romane care nu respectă ordinea cronologică exactă și fiecare capitol e de fapt o altă parte a poveștii, adăugită și privită dintr-o altă perspectivă.

E necesar să spunem că autoarea privește lumea japoneză ca și cum ar fi în interiorul acesteia, dar privirea ei rămâne mereu îndepărtată, iar realitatatea nu este mereu ceea ce pare, după cum spune unul din personajele ei, o rusoaică prostituată ce studiază filozofia:

Rusoaica […] mi-a ținut o teorie despre ce ea însăși numea caracterul aparent și convențional al realității. Lumea în care trăim este produsul unui acord imoral al producătorilor de imagini, aceștia sunt adevărații stăpâni ai lumii, mi-a explicat ea, ei sunt cei care ne arată cum să trăim la modă, cum să fim trendy și cum să fim remarcați, fiind în pas cu ce se poartă, în materie de orice, de telefoane, de ringtones, de mașini sau chiar de sex. Acum, de pildă, e cool să te filmezi când faci sex și să trimiți pe telefon prietenilor imagini cu performanțele tale sexuale.” (p. 82)

Și în acest roman, ne dăm seama că cel mai mare accent se pune pe două mari lucruri: sexul și/sau dragostea și tehnologia. Restul gravitează în jurul acestor mari subiecte. Pentruarobotsuiten am de mulți ani o atracție pe care nu mi-o explic decât printr-o fascinație pentru o cultură care mi se pare total diferită de cea pe care o cunosc. Poate am fost influențat de literatura japoneză (cei doi Murakami, Haruki și Ryu, Kawabata, Mishima sau chiar Ishiguro, el care totuși a trăit și a scris în Marea Britanie, dar a fost crescut în spiritul japonez), de cinematografia japoneză (Kurosawa mai ales), de documentare văzute sau de povești ale unor oameni care au plecat din România și au vizitat țara sau chiar trăiesc acolo. Probabil că lumea nu e chiar atât de diferită, oamenii sunt la fel peste tot, însă ceva din imaginarul japonez mă încântă și mă fascinează peste măsură. La fel pare să i se întâmple și Florinei Ilis, care a scris un roman, Cinci nori colorați pe cerul de răsărit, a cărui acțiune se desfășoară în Țara cireșilor înfloriți, iar unul din personajele principale este Darie, un tânăr român plecat să lucreze într-o mare corporație care se ocupă cu studiul și dezoltarea inteligenței articifiale.

Mai pe scurt, acesta construiește roboți, chiar are un robot personal, inteligent și înspăimântător uneori, Qrin, cu un rol important în economia romanului, și putem observa cum, subtil, autoarea construiește o  lume care are tangențe cu cea S.F., dar rămâne totuși ancorată în realitatea imediată. Sunt doar mici detalii care fac ca lumea în care se învârt personajele să pară puțin altfel decât lumea reală, are acea doză de absurd și de fantastic pe care o întâlnesc în literatura japoneză, iar autoarea știe foarte multe lucruri despre Japonia, ceea ce înseamnă că s-a documentat cu băgare de seamă, cu atenție și cu pricepere. Chiar dacă nu sunt eu vreun expert în cultura și societatea japoneză, pot spune că lucrurile pe care le descrie par autentice, chiar dacă e ceva care m-a sâcâit pe tot parcursul cărții. Mi-am dat seama de abia la final despre ce e vorba și realizez cu câtă dibăcie a construit autoarea o lume puțin alienată, care pare o fițiune într-o ficțiune. Sâcâirea nu venea din stilul autoarei sau din ceva greșit, ci tocmai lumea în sine mă sâcâia sau mai bine zis îmi dădea o senzație de disconfort.

5337_0000108594Ce a încercat probabil autoarea a fost să ne facă, pentru început, pe noi, cititorii, să vedem lumea japoneză chiar prin ochii unui român, care la începutul romanului este, sau pare că este, total îndrăgostit de ceea ce face, bine integrat în acea lume, drama lui fiind una de ordin amoros, sentimental, nicidecum una a exilatului. În plus, Darie nu este singurul român care apare în roman, mai este și o femeie tânără, Lili, despre care aflăm că face parte dintr-o selectă companie care se ocupă cu „plăcerile bărbaților” și ea devine un personaj cheie al cărții, unul care-i dă și o turnură detectivistică, prezentă încă din primele pagini ale cărții. Lumea prin care se învârte ea devine fără să vrea și lumea programatorului, care de asemenea intră și în lumea bogaților, cu ajutorul șefului său și a soției acesteia. Kiyomi, frumoasa soție a lui Ken, ne arată partea glamour a Japoniei, o parte la care au acces doar cei foarte bogați: magazine de lux, restaurante selecte, mașini scumpe, afaceri dubioase, intrigi sexuale cu potențial periculos, secrete pe care nu e bine să le știi.

poem-fig6fJaponia Florinei Ilis – știu că există cărți de călătorie în Japonia, dar mă întreb dacă mai este vreun autor român care să își fi plasat un roman în Japonia – este una reală, dar ascunsă și ficționalizată intens, toată cartea ei este un imens joc, un mare puzzle autoreferențial și plin de intertexte, mai ales în capitolele ultime. Cartea este împărțită în cinci părți, numite nori: Primul nor, Al doilea etc., dar acești nori sunt atât o metaforă extinsă, cât și voce unui alt personaj, fiindcă fiecare capitol este, cum am spus, narat de o altă voce, dar și parte dintr-un joc tradițional japonez, uta karuta, în care culorile sunt importante, la fel și literatura.  Ce mi-a plăcut îndeosebi la cartea Florinei Ilis, fapt pe care l-am văzut și în alte cărți de-ale ei, este că se interesează cu mare atenție de fiecare detaliu care formează cartea ei, nimic nu este pus acolo de dragul scriiturii, și toate se leagă în moduri nebănuite. În plus, acest roman este scris, în mare, adică primul capitol, dintr-o perspectivă masculină, cea a lui Darie, la persoana I singular, și autoarea a reușit să intre bine în mintea unui bărbat, cu toate că uneori mai cade în clișeu, dar până la urmă nimeni nu poate știi cu adevărat cum gândește celălalt. M-a impresionat grija cu care descrie, de exemplu, senzația pe care o are personajul când pășește într-o mașină de lux, sau definiția pe care o dă luxului: acesta nu ține neapărat de bani, ci de bunul gust. Mi-a mai plăcut doza de thriller pe care o are acțiunea, rapiditatea cu care ne poartă prin diverse cotloane ale societății japoneze, neuitând nici să ne arate frumusețea lumii. De fapt, mai mult decât orice, mai mult decât drame, amor, tristeți sau chiar moarte, romanul ei este despre culoarea lumii, despre frumusețea ei și despre desprinderea din plasele alienante ale tehnologiei care e la un pas de a ne face pe toți să trăim mai mult în virtual decât în real. Cartea ei este o ieșire din real, dar înspre ficțiunea bună.

Citiți aici prima parte. Săptămâna viitoare îl deconstruim pe Eminescu, dar punem și ceva în loc: Viețile parelele.

(foto: 1, 2, 3)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

V. Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB.
Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth).
Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 230