Ziua 2 – Serile FILIT: ”Scriitorii şi televiziunea”

IMG_3808Unul dintre evenimentele așteptate de noi a fost discuția televizată și transmisă direct din Sala Marea a Teatrului National ”Vasile Alecsandri” pe TVR 2, cu tema ”Scriitorii și televiziunea”. Invitați au fost , , Daniela Zeca Buzura, Stelian Tănase și Mircea Dinescu, dar cel din urmă nu a mai putut ajunge, însă ni s-a promis că-l vom vedea la Casa FILIT. Moderator a fost Cătălin Sava și întâlnirea a început în forță exact cu ceea ce interesa pe cei mai mulți: de ce colaborează scriitorii cu televiziunea, pentru bani, pentru faimă, pentru mai multă expunere? Răspunsurile invitaților, cu excepția Danielei Zeca Buzura au fost asemănătoare: fiecare dintre ei era deja un scriitor consacrat, însă din scris nu se trăiește și una dintre modalitățile de a își plăti facturile a fost și este jurnalismul, realizarea de emisiuni sau semnarea unui contract cu o televiziune, în calitate de invitat permanent. Doamna Buzura a avut un traseu invers, începând cu televiziunea, la 23 de ani, spre a ajunge mai apoi la roman. Am înțeles că jurnalismul e pe moarte, a spus-o tare și răspicat , care preferă să i se spună poet atunci când apare la televizor și care ne-a asigurat că el nu este analist politic, nu înțelege ce ”geniu ar putea fi această ființă”, și de fiecare dată când apare la televizor spune ceea ce crede el că e adevărat. La întrebarea scriitorului Mihai Duțescu, aflat în public, dacă ei ”fac jocul” televiziunilor care îi invită și a mogulilor de presă, nici unul dintre ei nu a dat de înțeles că ar fi așa, scriitorul chiar suspinând: ”dar noi ce am vorbit aici până acum?”, însă, cum se știe, adevărul e la mijloc și e absolut firesc ca ideile lor să se muleze pe o anumită tabără, fie că este sau nu cea mai bună.

Invitații au fost aleși foarte bine, fiecare dintre ei fiind foarte cunoscut și diferit, astfel că discuția a fost pasionantă, acidă uneori, dar și puțin tristă. Stelian Tănase părea destul de dezamăgit de ceea ce se întâmplă la televizor și ne-a spus că de peste un an nu mai face televizune, fiindcă nu-l mai invită nimeni să realizeze o emisiune.  Experiența lui de peste 15 ani este descrisă în romanul Maestro, despre care s-a vorbit în emisiune. Una dintre ideile serii este că televizunea mănâncă timp scriitorului, ba mai mult, Daniela Zeca Buzura a spus că dacă tragi linie, la final, după experiența televiziunii scriitorul iese în minus. Să facem însă o distincție între două momente diferite ale scriitorului: este vorba despre scriitor ca realizator de emisiuni sau ca invitat în studiouri de televizune pentru a discuta chestiuni politice sau sociale, nu despre scriitorul invitat să-și prezinte ulima carte sau pentru un interviu. În cel de-al doilea caz, scriitorul are de câștigat fiindcă ajunge mai aproape de cititorii săi, iese în față, dar ce ne ardea pe noi era scriitorul în postură de formator de opinie sau de perpetuator de idei, ca apărător al unor chestiuni politice, ca lobbyist pentru o tabără sau alta. Chiar dacă nimeni nu recunoaște și în ciuda afirmației lui cum că ”scriitorul este scriitor atunci când scrie, când apare la televizor este jurnalist” sau a afirmației lui Florin Iaru că ”scriitorul este puțin schizoid când își scrie opera și uită de evenimentele zilei”, cu siguranță jurnalistul și comentatorul politic îl influențează pe scriitor, ideile trec dint-o parte în alta și adevărul omului devine adevărul jurnalistului, devine adevărul scriitorului.

Blogul a fost unul dintre subiecte și fiecare dintre ei are un blog unde își scrie ideile și unde discută despre evenimente ale zilei, dar cum a spus Cristian Teodorescu, stilul care îl face pe scriitor scriitorul recogniscibil se pierde când scrie pe blog și forumiștii nu iartă. Când nu mai pot ataca omul încearcă să-i desființeze opera și ne putem gândi cu toții la cel puțin un exemplu din ultimii ani când opera unui scriitor a fost trasă prin mizerie pentru a-l destabiliza și discredita pe omul aflat sub asalt.

IMG_3817Scriitorii ca oameni de televizune, ca modele pentru ceilalți, soarta culturii, moartea jurnalismului, faptul că nu se mai citește, închiderea TVR cultural 9despre care am aflat cu surprindere de la Cristian Teodorescu faptul că avea doar vreo 6000 de fani, astfel că degeaba ne plângem că nu se dă cultura la televizvor, dacă atunci când se dă nu se uită nimeni) toate aceste subiecte și multe altele au fost puse pe masă și trecute de la un scriitor la celălalt. Ideea cea mai importantă care ne-a rămas nouă este: avem nevoie de scriitori, trebuie să creștem piața de carte și să nu ne temem că nu vor mai există cititori sau cum a spus-o Cristian Teodorescu, sub formă de glumă: ”Dacă o să mai existe un singur cititor și acela o să fiu eu, atunci voi continua să scriu”. Ne-am bucurat să vedem că oamenii, după ce au ieșit din Sala Teatrului, au cumpărat cărțile scriitorilor prezenți la discuție, aflate la un stand în hol. Până la urmă poate situația nu e așa de rea. Suntem la un festival de literatură, așadar presupunem că încă se mai citește și fie că se folosesc de televiziune sau televiziunea îi folosește pe ei, scriitorii încă fac ceea ce știu ei cel mai bine: scriu. Și noi suntem aici pentru a-i ”obliga” să o facă în continuare.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.