Neil Gaiman – Pulbere de stele

Pulberedestele6-picLa început am văzut filmul Stardust, acum câțiva ani, cred ca chiar in 2007, când a apărut. Pe atunci nu-l știam pe (nici acum nu-l știu din păcate, doar l-am citit) și nici nu știam că filmul este făcut după o carte, dar mi-a plăcut. Acum am citi și cartea, care mi s-a părut puțin mai diferită, se vede că regizorul și scenariștii s-au implicat destul de mult. Ideile principale, firul acțiunii, o parte din personaje sunt aceleași (ar trebui totuși să revăd filmul, acum că am lectura proaspătă în minte) și atmosfera magică este prezentă, însă eu sunt de modă veche și cred în puterea cuvintelor. Filmul îți prezintă o versiune a ceea ce putea fi, dar versiunea pe care o regizezi tu în mintea ta, folosindu-te doar de cuvinte și de puterea scriitorului de a le face să danseze în imaginația ta, e mult mai atrăgătoare, fiindcă e personală. Bine, nu o să neg, sunt niște nume mari în film care joacă superb și efectele speciale sunt impresionante, dar talentul lui este mai presus de ele.

Întotdeauna mi-au plăcut scriitorii care știu să spună o poveste ca și cum s-ar juca. Știți ieșirile acelea la munte când după câteva beri, în jurul focului se spun povești și ai voie să inventzi orice și să te folosești de orice artificiu și orice analogie, să inventzi obiecte și personaje sau să găsești noi forme de a folosi anumite lucruri, atâta timp cât povestea pe care o spui este atractivă și amuzantă sau înfricoșătoare și puternică? Asta face Gaiman, numai că el o face profesionist și jocurile lui de cuvinte sau puterile magice pe care le oferă obiectelor sau personajelor sunt atât de reușite încât par verosimile. Personajele lui sunt vii, le îndrăgești, aventurile la care ”le supune” sunt palpitante și oamenii nu sunt niciodată doar buni sau doar răi cu toate că te cam prinzi care e care, cine merită simpatie și cine nu.

Pulbere de stele, așa cum s-a tradus Stardust, este unul dintre romanele acelea care rămân cu tine după ce le citești și pe care știi că le vei reciti cândva, atât pentru poveste, cât și pentru stil, pentru minunatele fraze pline de dulcegării deloc grețoase ale lui Gaiman, care pur și simplu te fac să freamăți de plăcere. Îmi imaginez cam cum se simt picicile în brațele unei persoane care le iubește și care la mângâie cu drag și pricepere. Îmi venea să torc de plăcere când citeam cartea. Cred sincer că un scriitor în devenire trebuie să îl citească pe Gaiman, fie că vrea să scrie fantasy sau literatură mainstream. Calitatea scriiturii este unul dintre motivele pentru care citesc o carte cu plăcere și dacă povestea este bună, atunci sunt fericit. Sunt scriitori care ți-ar putea povesti cum se încheie la șireturi și cum spală aragazul sau cum taie roșiile pentru o supă și tu ai vrea să citești, să afli mai mult, doar din pur hedonism literar. Gaiman este unul dintre ei. Nici nu mă mir că face casă bună cu Amanda Palmer.

Acțiunea romanului se petrece într-un loc cu nume mai mult decât potrivit, satul Zidul, fiindcă este locul unde locul unde magia și realitatea locuiesc împreună dar nu se întâlnesc fiindcă sunt separate de un zid vechi din piatră. Singura legătură dintre aceste două lumi este o spărtură în zid, bine păzită de străjeri, care pe lângă faptul că sunt posesorii unor bâte babane sunt buni povestitori și poveștile pe care le spun ei nu te fac să vrei să mai treci pe partea cealaltă.  Și totuși, odată la 9 ani are loc un bâlci și atunci pătrunde în sat magia. Odată cu magia pătrund zânele și cine se poate opune dragostei unei zâne? În niciun caz un tânăr din sat care se îndrăgostește de o zână și după o noapte de iubire și alte 9 luni se naște Tristan Thorn, eroul poveștii noastre. La rândul lui se îndrăgostește de Victoria, cea mai frumoasă fată din lume, căreia îi promite și stelele de pe cer. Numai că Tristan chiar vrea să-i aducă o stea, nu e doar gura de el. Și astfel începe aventura. Va reușsi să-i aducă Victoriei steaua promisă? Citiți cartea și veți afla. Vă asigur că merită.

Titlu: Pulbere de stele
Autor: Neil Gaiman
-Editura ART
– Publicată în mai 2012
– Traducere din limba engleză de Liviu Radu
– Ilustraţii de Irina Dobrescu
– hardcover, 226 p, 140×200

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.