J.D. Salinger – De veghe în lanul de secară

de-veghe-in-lanul-de-secara_22779_1_1342441576Cazul lui Salinger este cel puțin atipic în literatură. După ce a scris câteva cărți unanim acceptate ca fiind foarte bune, a hotărât că nu mai vrea să scrie, sau cel puțin să publice și brusc s-a retras în Cornish, New Hampshire,  unde a locuit retras o viață întreagă, alături de soțiile sale (a fost de 3 ori însurat). Cea mai mare distracție a lui erau copiii (ai lui și ai altora) și își petrecea timpul jucându-se cu ei, citindu-le, învățându-i să iubească literatura și viața, punând probabil în aplicare visul celui mai cunoscut personaj al său, Holden Caulfield, care într-o pagină memorabilă din romanul The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) îi spune surorii sale, Phoebe: ” În orice caz, în  mintea mea am văzut o mulţime de copii mititei jucînd un joc în lanul întins de secară. Mii de copii ― şi nimeni în jur, adică nici un om mare, în afară de mine. Şi eu stau la marginea unei prăpăstii ameţitoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu  cadă în prăpastie. Vreau să spun, cînd aleargă şi nu se uită unde merg, trebuie să le ies în cale şi să-i prind. Asta aş face toată ziua. Aş sta de veghe în lanul de  secară. Ştiu că-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Ştiu că-i o nebunie.” Nu știu în ce măsură și-a împrumutat Salinger din personalitate personajului său, dar această pagină pare ruptă exact din subconștientul său.

Mulți oameni nu înțeleg de ce Salinger a renunțat să mai apară în public și de ce ultima apariție a semnăturii sale a fost în anul 1965, cu o povestire, într-o revistă, cu aproape jumătate de secol înainte să moară. Cum se poate ca un scriitor care a îndeplinit visul comun al tututor celor care se apucă de scris, având celebritate, vânzări, fani dedicați, romane devenite clasice în timpul vieții, să renunțe brusc la tot și să refuze nu numai să se bucure de faimă, dar chiar să mai și publice. Se spune că nu s-ar fi oprit totuși din scris și că după moartea sa, în 2010, au rămas în urmă multe manuscrise ce așteaptă să fie publicate. Fanii din întreaga lume așteaptă cu nerăbdare ca mult discutatele opere să vadă în sfârșit lumina tiparului. Dar cred că mai e de așteptat și probabil că Salinger și-a orchestrat foarte bine și posteritatea.

Retragerea sa din viața publică ajunsese atât de mare încât a apărut teoria că de fapt Thomas Pynchon, un alt mare scriitor ce se ascunde, acesta din urmă fiind practic dispărut de pe radarul lumii de mai bine de jumătate de secol, ar fi fost de fapt chiar Salinger. Bineînțeles, mitul a fost dărâmat, dar cazul celor doi scriitori care au refuzat, unul să mai publice și să se arate în public, celălalt să apară vreodată în public și doar să publice din timp în timp câte un roman, este unul atipic. Eu cred că îl înțeleg pe Salinger, voia o viață liniștită, și de aceea cred că, chiar mort, o să mai treacă ceva vreme până ce se vor publica presupusele manuscrise.

Romanul cel mai cunoscut al lui J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară, este atât de celebru și a fost discutat de atât de multe ori, în atât de multe feluri, încât cu greu s-ar mai putea spune ceva nou despre el. Dar nici nu cred că Salinger și-a dorit vreodată ca opera sa să fie atât de comentată, ci doar citită. Și-a dorit ca tinerii să îi citească romanul și poate să se identifice cu Holden Caulfield, să-l citească și să își descopere gustul pentru lectură, în caz că nu-l avea deja, sau să rămână la fel de puternic, în cazul în care erau deja îndrăgostiți de literatură. Măiestria romanului nu stă neapărat în poveste, care este destul de liniară și de simplu de redat, ci în frumusețea pură a frazelor, în familiaritatea pe care o crează autorul, încât poți să recitești cartea de 10 ori și să-ți placă la fel de mult. De fapt, cartea se cere recitită, poate și pentru că se termină brusc, este ciclică, poate fi reluată imediat ce ai terminat lectura și chiar dacă ajungi să cunoști pe dinafară acțiunea, plăcerea lecturii rămâne la fel de mare. Bâjbâiala prin New York a unui licean ce rămâne încă o dată corigent și este dat afară din a 4-a școală, întâlnirile sale cu diverși oameni din trecutul său, fete, colegi, profesori, micile belele în care intră, ușurința cu care își cheltuie banii și altruismul acestuia sunt povestite într-un fel simplu, de parcă ai fi martor, de parcă te-ai plimba în spatele lui prin locurile prin care își pierde timpul, nevoind să ajungă acasă.

Părțile mele preferate, de fiecare dată când citesc cartea sau din carte,  sunt cele în care Holden Caulfield își aduce aminte de sora sa, Phoebe, sau cele în care se întâlnește cu ea. Total dezinteresat de viața lui, de ceilalți, el o iubește cel mai mult pe surioara sa mai mică și aceasta îi răspunde cu cea mai pură afecțiune, ba chiar își dorește într-un fel să fie ca el. Când Holden își exprimă ideea de a fugi în lume, sora sa nu ezită să vină cu un geamantan, dornică să plece și ea cu el. Relația dintre ei este absolut încântătoare și dă un mare farmec romanului, fiind un plus absolut. Unii îl consideră cel mai bun roman scris vreodată, dar eu mă feresc de astfel de verdicte absolute. Însă nu pot să neg influența pe care a avut-o asupra literaturii americane, în principiu, dar nu numai. Din punctul meu de vedere, opera lui Salinger, în totalitatea ei, pe care un om o poate citi cap coadă în două zile, este cu adevărat unică și cred că felul lui de a scrie este o artă atât de bine stăpânită încât este aproape imposibil de imitat, în ciuda simplității pe care o afișează, și atât de personală încât este foarte greu să nu atragă. Este cu siguranță una dintre cărțile pe care un cititor trebuie să o parcurgă măcar o dată în viață.

 

De veghe in lanul de secara (editia 2011)

AUTOR: J.D. Salinger
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM.Proza XX
PRET:
19.95 RON
DOMENIU: Literatura americana , Literatura universala
ISBN: 978-973-46-2031-9
ANUL APARITIEI: 2011
NUMAR PAGINI: 280
FORMAT: 106×180

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.