Interviu cu Dan Matei

1017089_539146376123037_82477716_nUn personaj al lui Haruki Murakami din IQ84 are convingerea că atâta timp cât nu a publicat niciun roman, nu se poate numi scriitor. Cred că același lucru este valabil și pentru părerea cititorilor români vizavi de un scriitor debutant, despre care media online nu a scris mare lucru. Să fie aceasta oare o etichetă, de genul: n-am auzit nimic despre X / nu știu cine e X, dacă n-am auzit înseamna că n-a scris ceva interesant – sau veșnicul clișeu „nu e un autor mare „.  Plus părerile flasce și vehemente ale celor care nu au citit nimic, dar îndrăznesc să mârâie printre dinți despre ceea ce n-au citit. Ei bine, eu sunt de părere că dintre a fi un scriitor mare și unul bun, l-aș alege pe cel bun. Despre , autorul romanului „Balena și poetul de apă dulce” (a cărui recenzie o puteți găsi aici) nu se știe mare lucuru în online-ul românesc și ceea ce este destul de sigur este faptul că romanul cu care a debutat este unul deschizător de drumuri.

Semne Bune: Romanul se deschide cu un fragment din „Elegia a opta. Hiperboreeana” a lui N. Stănescu, urmată de versurile primei strofe ale Anei Blandiana din poezia „Cântec de miner tânăr”. Sa fie aceste două fragmente două faruri călăuzitoare pentru ceea ce va descoperi cititorul în roman?

: La nivel metaforic cele două fragmente îndeplinesc mai mult rolul de tentaţie… de promisiune. Misiunea e de a mări misterul… ( e vorba şi de doi poeţi atât de diferiţi)

SB: Cartea Dvs. de debut a fost considerată drept un roman „crud”, înfățișând evenimentele din 22 decembrie 1989 până în perioada 15 septembrie 1997. Eu aș considera mai degrabă a fi un roman care abordează glasul unei epoci într-o manieră ludică, nicidecum crudă. De ce ati ales numele personajelor principale ca fiind „Balena” și „Marele poet de apă dulce” ?

D.M: În copilărie avem amici ale căror nume îmi erau total necunoscute. Aveau porecle şi era suficient. De ce Balena?, în primul rând pentru că e mare şi gras, restul motivelor se vor descoperi în timpul lecturii. Cu Marele poet e mult mai complicat, dar să spunem pentru început că semăna cu un poet de pe-o copertă a patra, şi avea o faţă tristă, ce îi dădea o aură specifică. Nu e un roman crud, nici ludic, e un roman ce-ţi lasă senzaţia  de  gutuie… de gingie.

SB: Spre deosebire de romanele care au fost influențate în mod direct de comunism, romanul Dvs. nu are nicio tentă politică. Nu se simte vreun regret pentru ceea ce a fost atunci. Dacă ar exista posibilitatea să rescrieți romanul, ați alege tot 22 decembrie 1989 ?

D.M: 22 decembrie e ziua când lumea s-a schimbat, totul a devenit altfel. E linia de start,  nimic mai mult. Romanul are şi o miză politică, dar nu are legătură cu comunismul, ci cu ceea ce a urmat, istoria acelor ani e privită prin ochii duşmanilor tinerei democraţii atipice: minerii. Istoria prin ochii înfrânţilor e diferită de cea oficială, şi de multe ori mai aproape de adevăr.

SB: Cu ce gand ați început scrierea romanului și care a fost itinerariul literar, ca să zic așa ? V-ați propus ceva și a rezultat altceva, sau procesul scrierii a contat mult mai mult ca scopul în sine ?

D.M:  Aveam o poveste de spus. Acesta e primul gând. Nu mi-am propus ceva anume, aşa că a ieşit exact ce trebuia.

SB: „Umanitatea resimte mereu absența unui prădător exterior, natural, și atunci tendința firească e de a crește canibali. Hitler a fost, până acum, canibalul cel mai eficient, a asigurat progresul și dezvoltarea ca nimeni altul. Lumea de astăzi, e lumea după Hitler, asta înainte de orice altă definiție. O lume după Stalin, o lume după America (la fel cum a existat o lume după Macedon, după Gingis Han, după Napoleon). Așa cum va exista o lume după Mohamed și islam, o lume după terorism, o lume după China. ”La ce v-ați referit cu „tendința firească de a crește canibali” ?

D.M: De-a lungul întregului lanţ trofic, e unu mai mare şi mai rău, care îl face pe cel de sub el să devină mai bun, mai rapid, mai adaptat. Cum omenirea e în vârf , omul e cel mai mare şi mai rău, nimeni nu are ce-i face, e firesc să dezvolte prădători, pe unul mai mare şi mai rău, din propriile rânduri.

SB: Mi se pare interesant modul în care un roman aparut in 2013  prezintă în linii zig-zag, mari și mici, epoca ceaușistă. Romanul în definiția sa pare a fi un gen ușor adaptabil oricărui timp. Personajele principale, , se dezumanizează la un moment dat, ele nu se adaptează schimbării sociale. Să fie aici o umbră de regret al vremurilor trecute?

D.M: Îmi pare rău să vă dezamăgesc, romanul meu nu prezintă epoca ceauşistă, ci ceea ce a urmat. Schimbarea, revoluţia, îi scoate din pepenii lor, din reperele obişnuite, personajele centrale însă nu au timp de regrete, televizorul i-a vrăjit din primele luni.

SB: Cum a fost primit romanul de către public și cum au fost criticile ?

D.M: Cititorii, puţinii cititori, publicul de e mai mult o sectă, l-a receptat pozitiv, uneori entuziast, criticile au fost puţine, şi datorate neînţelegerii anumitor aspecte legate de temele teologice atinse în roman.

SB: V-ați gândit la o parte a doua a romanului ”Balena și poetul de apă dulce”, o  continuare care să dezvăluie viețile personajelor în anul 2013, de exemplu ?

D.M: Da. Romanul e doar prima poveste. Vor mai urma.

SB: Ce autori v-au fascinat sau vă fascinează încă?

D.M: Cu o eternitate în urmă: Giovanni Papini, Louis F. Celine, Julio Cortazar. Acum citesc, în general, , îmi plac: Petru Cimpoeșu, Bogdan Suceavă, Marta Petreu…

SB: Când am citit romanul Dvs., mi-am imaginat totul sub aspectul derulării unui film. Deși s-au tot turnat filme cu și despre comunism, tratate mai mult sau mai puțin dramatic, romanul Dvs. pune sub lupă viețile unor oameni simpli pe fundalul ceaușismului. Credeți că este posibil ca romanul să aibă parte de un remake cinematografic ?

D.M: Mă îndoiesc de această posibilitate, dar cine ştie ce ne rezervă viitorul?

SB: Cum vă descrieți romanul și de ce ar fi interesant pentru public ?

D.M: E un roman altfel decât sunt obişnuiţi, construit pe mai multe niveluri, îi provoc să descopere  pagina următoare, sincer, de multe ori nici eu nu am ştiut ce va conţine.

SB: În cît timp ați scris romanul ”Balena și poetul de apă dulce” ?

D.M: Aproximativ doi ani.  Nu sunt un tip ordonat,  nu am scris cu program. Plus  scriu de mână. Doi ani e destul de aproximativ.

SB: Ce gând le transmiteți celor care nu au putut deocamdată să publice un roman de debut ?

D.M: Să aibă nervi tari. E greu, aproape imposibil, mai ales pentru unul ca mine, de la capătul liniei de cale ferată, ce nu cunoştea pe nimeni.  Am avut noroc, deci norocul nu e de neglijat, să-l întâlnesc pe Cosmin Perţa, căruia îi mulţumesc pentru tot ce a făcut ca această carte să apară.

SB: Este limpede că literatura din Romania nu poate fi exercitată ca o meserie de drept, ci doar ca hobby. Din păcate, nu avem nici resurse umane și nici financiare ca un scriitor să traiască doar din ceea ce produce, ca să zic așa. Eu sunt sigură că există oameni care scriu foarte bine și care încearcă să publice, dar din cauza faptului că nu au cum să-și finanțeze proiectele, ori sunt amânați ori li se aruncă manuscrisul în coșul de gunoi.  Credeți că îmbunătățirea sistemului ar putea motiva apariția unor adevărate fenomene literare pe bandă rulantă ? Aveți încredere în literatura română contemporană?

D.M: Oricum şi aşa , apar cărţi minunate, e posibil să apară şi adevărate fenomene literare, dacă li se acordă o şansă. Cred în literatura română contemporană, e o literatură vie.

SB: După ce ați publicat romanul și l-ați avut proaspăt tipărit în mână, ați fost tentat să-l citiți ca și cum ați fi fost primul cititor ?

D.M: Aşa îmi propusesem  Era să fac o criză cardiacă, sigur am făcut mai multe de nervi.  S-au strecurat  greşeli de ortografie datorate celor ce au cules textul, apoi, nu au fost îndreptate la corectură. Şi eu am fost superficial, era aprilie (Aprilie is the cruellest month, breeding/ Liliacs out the dead land, mixing/ memory and desire… T.S. Eliot- The Waste Land) doream să fie lansat la Bookfest, am dat bunul de tipar, ca un primar, fără să recitesc. Dacă uităm de aceste ,,incidente’’ e un roman  bun, cititorul Dan Matei l-ar cumpăra.

SB: Ce gând transmiteți cititorilor Semne Bune ?

D.M:  Să citească şi să iubească literatura română,  merită!

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 156