Haunted

Mâine în bătălie să te gândeşti la mine (1994) este un roman dens, în care acţiunea curge lent într-o întrepătrundere de fragmente, poveşti şi momente care sporesc cu fiecare pagină.

universJavier Marias, este unul dintre cei mai traduşi scriitori spanioli contemporani, cunoscut în special pentru romanele Corazon tan blanco (Inimă atât de albă, 1992), Bărbatul sentimental (1986), Romanul Oxfordului, dar şi volumul de povestiri Când eram muritor.

Moartea şi trecutul sunt teme recurente în scrierile lui Javier Marias, Corazon tan blanco, aparut cu doi ani înainte, începe de asemenea cu moartea unei femei (sinucidere în acest caz), iar trecutul îi invadează viaţa naratorului (are tot o profesie ce ţine de cuvinte: traducător). În Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, o femeie moare într-un apartament din Madrid în braţele unui bărbat aproape necunoscut care nu poate face nimic pentru ea. Dincolo de fereastra dormitorului ei, viaţa contiună nestingherită cu drame şi fericiri iluzorii. Pentru naratorul romanului, moartea Martei Tellez este mai mult decât un fapt senzational, straniu şi totodată stupid. Cauza morţii ei rămâne secundară, Marta vie este mai puţin importantă decât Marta moartă, asemeni unei fantome ce continuă să domine existenţa celor pe care i-a întâlnit.

Naratorul, al cărui nume, Victor, îl aflăm spre sfârşitul romanului, face o interesantă comparaţie între verbul englezesc, to haunt, şi verbul francez, hanter. Înrudite ca sens, ele denumesc acţiunea fantomelor asupra locurilor şi a persoanelor pe care le vizitează. „Poate că la asta se reducea legătura la un fel de vrajă sau haunting, care, la o privire mai atentă, nu este altceva decât condamnarea la amintire, astfel încât lucrurile şi persoanele să revină şi să-şi facă apariţia şi să nu piară cu desăvârşire, nici să nu dispară pe de-a-ntregul, nici să ne părăsească de tot niciodată, şi, de la un moment dat, să stea să locuiască cu noi în mintea noastră.” (p.74)
Sub această vrajă se află Victor pe tot parcursul romanului, din momentul în care Marta îi moare subit şi enigmatic în braţe. Numele ei, amintirea ei, asemeni numelor tuturor oamenilor pe care i-a cunoscut şi pe care nu îi va mai revedea îl însoţesc permanent. Am putea spune că este bântuit de fantomele oamenilor din trecut.

Sunt fraze pe care Javier Marias le utilizează frecvent şi care funcţionează ca laitmotive ale romanului. Naratorul îşi aminteşte adesea, cu mici variaţii, fraza care dă şi titlul romanului: „Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, când am fost muritor, să ţi se frângă lancea. Mâine să fiu o povară pe sufletul tău, să fiu eu plumb în pieptul tău şi să ţi se sfârşească zilele în sângeroasă bătălie. Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, să mori în disperare.” (p.175). Întregul roman este dominat de amintirea nopţii în care Marta a murit. Victor simte nevoia să îi cunoască familia, merge la înmormântare unde analizează de departe reacţiile celor prezenţi, lucrează cu tatăl ei.

O altă frază care stă sub semnul imposibilităţii de a uita este: „Ce nenorocire să-ţi ştiu numele, chiar dacă mâine n-am să-ţi mai cunosc chipul”. Aceste cuvinte şi le repetă naratorul ca un refren.
Chipurile sunt estompate până la a fi şterse complet, pentru că fizionomia oamenilor se schimbă de-a lungul existentei lor. Pentru Victor, trupurile într-o continuă metamorfoză sunt mai puţin relevante decât numele, singurele care supravieţuiesc dincolo de moarte, fie şi numai gravate pe o piartă de mormânt. Naratorul poartă cu el o întreagă serie de nume fără chip ale oamenilor cu care a interacţionat în diverse momente ale vieţii sale sau despre care i s-a povestit cândva. Celia, fosta soţie este cel mai bun exemplu în acest sens. Nu va şti dacă Celia şi prostituata Victoria sunt una şi aceeaşi persoană. În mod normal, un bărbat nu ar trebui să aibă îndoieli sau să confunde chipul celei care i-a fost soţie, dar Victor analizează fiecare detaliu sporindu-şi incertitudinile.

Javier Marias foloseşte naraţiunea la persoana I, totul este relatat prin filtrul lui Victor. Este un roman în care trecutul, ignoranţele şi numele bântuie viaţa personajelor. Marta, deşi moartă, este omniprezentă în gândurile şi acţiunile celorlalţi. Chiar dacă existenţa ei fizică încetează în acea noapte, ea continuă să influenţeze vieţile celor pe care i-a cunoscut. Involuntar, personajele vorbesc despre ea la timpul prezent. Absenţele şi prezenţele oamenilor se întrepătrund, nimeni nu dispare total, definitiv, ci o parte din el rămâne pentru totdeauna alături de cel în memoria căruia mai dăinuie.

Dincolo de premiile primite, Mâine în bătălie să te gândeşti la mine este o lectură foarte interesantă a unui scriitor abil care construieşte fraze lungi, dense printre care inserează întâmplări insolite (insomniile regelui Spaniei, o noapte petrecută cu o prostituată, relaţia extraconjugală a lui Eduardo).

Finalul romanului îl clasifică încă o dată pe Javier Marias printre scriitorii contemporani importanţi. Întreaga poveste curge lent, deşi acţiunea se desfăşoară pe parcursul câtorva zile, romanul are peste 300 de pagini. Un cititor răbdător va fi captivat de rafinamentul lui Marias, de abilitatea acestuia de a insera noi personaje, emoţii şi relaţii, de a schimba firul naraţiuni şi de a-şi conduce cititorul spre un deznodământ neaşteptat.

La sfârşit rămâne o senzaţie stranie şi nevoia unor interogaţii despre existenţă, şi ceea ce dăinuie dincolo de efemeritatea trupului. Mâine în bătălie să te gândeşti la mine este un roman care îşi bântuie cititorul, îl transpune într-un fel de vrajă din care nu poate ieşi mult timp după ce l-a terminat.

Javier Marias- Mâine în bătălie să te gândeşti la mine
Traducere de Cătălina Vasile, Ediţia a II-a, , p.335

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Maria Ghegu

Avatar