Dosar de scriitor (V) Radu Paraschivescu – Fluturele negru sau dincolo de Acheron

978-973-50-2790-2

Imaginați-vă, stimați cititori, Roma secolului XVII, o Romă decadentă care își sfidează conducătorul suprem, Papa al V-lea, o Romă văzută dintre liniile daltelor mărețului Palazzo del Quirinale, de sub tălpile proxeneților și dintre fustele prostituatelor. Fresca pe care v-o imaginați se conturează pe alocuri într-un negru mat, inaccesibil, iar mirosul sărăciei s-a impregnat în zidurile celor șapte coline. Un astfel de peisaj are nevoie de personaje pe măsură, așadar nu vă așteptați să găsiți curcubee deasupra cerului narativ.

Fluturele negru (Humanitas, 2010) deschide a cincea filă a dosarului de scriitor dedicat lui . Romanul este mai mult decât o biografie și decât o poveste, este o pată imperceptibilă de negru și atât de prezentă în dedesubturile umane ale fiecăruia. Primele patru părți ale dosarului le găsiți aici, aici, aici și aici.

Într-un interviu, poetul Ciprian Măceșaru face o referire la romanul Creație (1886) al lui Emile Zola, și aceea că maestrului dosarelor de existențe (pentru cunoscători, Ciclul Rougon-Macquart) i-a fost ușor să scrie despre universul pictorilor contemporani. Reușita lui de a manevra și de a rescrie detaliile unei lumi apuse nu relevă doar talent, ci și toate mecanismele imaginației. Aflându-se în biserica San Luigi dei Francesi din Roma, a fost impresionat de picturile lui Caravaggio și astfel a luat tipar (un mod tipografic de a spune, ca și cum am zice a luat viață) clarobscurul Fluturelui negru.

Aș îndrăzni să fac un soi de comparație cam de-o șchioapă,ce-i drept, eu nefiind în măsură să acord calificative de genul ”bine scris” / ”prost scris” ( echivalentul judecății inepte specifice revistelor colorate pentru vedetele bine / prost îmbrăcate) cu viața lui Henri de Tolouse – Lautrec, intitulată Moulin Rouge (1950) și scris de Pierre La Mure. Dacă la cel din urmă romanțiozitatea ”face toți banii”, la Radu Paraschivescu  romanticul se află pe plan secund și astfel bariera istoriei erupe, lăsând să respire viciul și putregaiul uman. Personajul principal, Michelangelo Merisi da Caravaggio, (născut lângă Milano, în Caravaggio) e  văzut în optici diferite de fiecare dintre personaje;  el ia la rând tractirurile și își târăște existența între alcool, artă și femeile pe care le seduce cu o voluptate aflată la granița dintre senzualitate și violență, fiind adeseori considerat brutal și închis în sine, așadar inadaptat societății. Personajul este văzut ca fiind mizerabil la propriu și la figurat, însă cititorul descoperă un Caravaggio placid și meditativ prin intermediul scrisorilor adresate maestrului său Simone. Negrul reprezintă emblema destinului său și legătura indestructibilă pe care o simte vizavi de neființă. Numele Acherontia întâlnit foarte des în roman se referă la specia de fluture Cap de mort; numele trimite și la denumirea unuia dintre râurile Infernului în mitologica greacă, Acheron, afluent al Styxului.

Imaginați-vă acum interiorul unei biserici ale căror chipuri sfinte reprezintă femeile pe care le-ați avut. Fix așa, chipuri care v-au răscolit sufletele și mințile; ați asista la slujbă sau ați lua-o la fugă crezând că porțile Sodomei s-au deschis a doua oară ? În ciuda mâhnirii Papei al V-lea, desfrâul n-a încetat vreo clipă, femeile ușoare au devenit modele artistice, astfel încât  figurile acestora au apărut  pictate în interiorul bisericilor. Protectorul prostituatelor din Roma este Ranuccio Tomassoni, personaj care, în ciuda îndeletnicirii sale, reprezintă curățenia sufletească și opusul a tot ceea ce este Caravaggio. Intriga este întruchiparea femeii, a prostituatei Lide, care exercită o atracție incomensurabilă pentru cele două figuri antagonice.

Oho, știu bine că nu mă suportă niciunul, știu că toți m-ar vrea la zdup până în ziua când aș da ortul popii. Simt cum li se încrețește carnea de fiecare dată când mă văd. Or fi ei mieroși de ochii lumi, dar, dac-ar putea, m-ar face bucăți și m-ar arunca la câini. Nimic nu le place la mine. Și, ce-i drept, nu sunt multe de prețuit la boțul ăsta de carne, zgârciuri, păr și sânge. Miros urât, nu-mi schimb cămașa cu săptămânile, mă înfurii și răstorn mese la beție, dorm în hainele cu care stau prin birturi sau lucrez, am unghiile negre, urechile păroase și dinții stricați. Dar niciunul dintre filfizonii ăștia care lasă în urmă dâre de parfum nu se întreabă de ce trebuie să plătească dacă vrea să petreacă două ceasuri cu o femeie, pe când la mine vin furnicile ca la miere. De ce lor nici măcar nu li se uită în ochi, pe când în ochii mei se pierd ca într-un iarmaroc de neliniști ? 

Achreon și Acherontia. Doar pe voi vă recunosc de prieteni. Apa în care vom intra pe rând și catifeaua fâlfâitoare a nopții. Șuvoiul care te duce dincolo și aripile care se întind după ce iese luna. Râul și fluturele. Zgomotul și tăcerea. Mistere vopsite în negru și așezate sub nasul nostru de mâna marelui glumeț. Puțini pricep rostul negrului, liniștea lui compactă, forța lui răscolitoare. [……] Dacă intri în atelierele de pictură și le spui învățăceilor că negrul e culoarea care le ajută pe celelalte să nu se piardă, te îmbracă în huidueli. Dacă le amintești că fără întuneric nu știi cum arată lumina, iar fără război n-ai idee ce înseamnă pacea, se uită la tine ca la un ciumat.

Nu e nevoie să fi văzut operele tenebrosului Caravaggio ca să citești romanul lui Radu Paraschivescu, mai ales că romanul conține imprimeurile picturilor. Frumusețea și clarobscurul cărții se află acolo, la câteva pagini distanță de fiecare cititor. Eu o recomand și celor care iubesc pictura și celor care n-au auzit vreodată de reputatul Michelangelo de Merisi da Caravaggio.

Săptămâna viitoare urmează partea finală a dosarului dedicat lui Radu Paraschivescu, așadar mulțumesc editurii Humanitas pentru cărțile puse la dispoziție !

 

Autor: Radu Paraschivescu

Editura: Humanitas

ISBN: 978-973-50-2790-2

Nr. pagini: 328

An apariție: 2010

Preț: 34 RON

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 154