Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (I): Prejudecăţi, stereotipuri şi mituri scoase la lumină

Introducerea autorului de luna aceasta porneşte de la un fapt constatat cu multă vreme în urmă: societatea se ghidează din reflex după o serie de prejudecăţi, clişee şi simboluri. Dintotdeauna, scopul lor a fost de a masca fricile şi nelămuririle fără un răspuns imediat, asigurând protecţia împotriva necunoscutului, a străinului care „invadează” un teritoriu cunoscut, importând elemente noi, care nu sunt recognoscibile, uneori. De secole, frica de necunoscut şi de neînţeles alimentează stereotipuri care traversează culturi, sub forme uşor modificate, rezumând acelaşi lucru: mentalul colectiv are abilitatea de a genera imagini şi simboluri în jurul obiectului, individului, etniei, tipologiei fizice ori diferenţei specifice, care nu este percepută în totalitatea sa, ori este percepută ca aspect advers.

De exemplu, gândiţi-vă la omul roşu şi la cel spân, cărora li se atribuie puteri malefice şi impact negativ, atât în culturile Aoisteanu1occidentale, cât şi în cele răsăritene. Puterea mentalului colectiv merge atât de departe, chiar şi în vremuri excelent echipate din punct de vedere informaţional, încât dacă aruncaţi un ochi pe lista celor mai neobişnuite fobii, veţi descoperi gingerofobia (fobia de oameni cu părul roşu). Mai mult, am descoperit în căutările mele, un site britanic, intitulat gingerism.com, al cărui autor se referă la gingerism, ca fiind „ultima formă acceptabilă de rasism”, explicând că scopul site-ului este acela de a atrage atenţia asupra gravităţii problemei, în societatea britanică, din perspectiva diverselor tipuri de discriminare: violenţă fizică, batjocură, asocierea făţişă a aspectului fizic şi a diverselor defecte de caracter etc. Cu atât mai mult, într-o societate occidentală, marcată de political correctness, nu ne-am aştepta ca astfel de preconcepţii să îşi păstreze rădăcini

Nu propun o experienţă ezoterică ori revelatoare în sens mistic, ci o serie de exerciţii de logică, ştiinţifice, pe baza lucrărilor semnate de Andrei Oişteanu, istoric şi cercetător în antropologie, etnologie şi istoria religiilor, un rafinat cunoscător într-ale imagologiei şi excelent furnizor de instrumente potrivite, pentru o mai bună înţelegere a lumii în care trăim, din perspectiva cutumelor, preconcepţiilor şi simbolurilor. De la articolele semnate în Revista 22, până la titlurile pe care le voi recomanda în continuare (unele grăitoare în sine), Andrei Oişteanu oferă o perspectivă umană (sau umanizată) asupra istoriei, detaliind mecanisme de percepţie pe care, poate, nu suntem obişnuiţi să le sesizăm în jurul nostru şi nu le conştientizăm întotdeauna, dar pe care umanitatea le aplică de sute de ani (le regăsim şi la case mai mari, după cum veţi vedea, citind „Religie, politică şi mit (Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu)”, 2007, şi preferata mea, Imaginea evreului în cultura română, 2012.

Cercetătorul şi profesorul Andrei Oişteanu îşi împarte activitatea între Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Română), Centrul de Studii Ebraice (program de masterat în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti) şi munca editorială. Printre titlurile de referinţă, se numără Grădina de dincolo. Zoosofia (Dacia, 1980. Reed. Polirom, 2012), Ordine şi haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească (Polirom, 2004), plus o serie de texte publicate în medii culturale internaţionale. Surse inepuizabile de informaţii şi de revelaţii intelectuale, lucrările semnate de Andrei Oişteanu îşi prind cititorii în mreje, cu o scriitură excelentă, erudită şi accesibilă, în acelaşi timp, pentru cititorul pasionat.

AOisteanuPentru un cadru mai bun de înţelegere, vă sugerez să începeţi cu un interviu oferit de domnia sa Observatorului Cultural, în 2000, interviu în care Andrei Oişteanu oferă câteva principii de orientare, instrumente de gândire, pentru a obţine o imagine mai clară referitoare la modul în care funcţionează percepţia, se păstrează şi se transmit stereotipii de varii forme şi culori (pornind de la menţiunea de mai sus, vizavi de percepţia asupra străinului, ca personaj advers). Apropo de această veche problemă, am regăsit o parte din frustrările mele de membru al unei societăţi obtuze, în afirmaţia de mai jos:

Imaginea strainului in cultura traditionala este foarte puternica, pentru ca vine dintr-o memorie colectiva si cu prestigiul unor prejudecati transmise din generatie in generatie. Buna parte dintre prejudecati si clisee sint asimilate in prima copilarie, o data cu asimilarea limbii materne si cu traditiile neamului. Mitologia strainului este atit de puternica si de persistenta pentru ca se cantoneaza intr-o zona abisala a mintii, in care ratiunea nu prea poate sa intervina. De aceea, societatile moderne se simt cvasi-neputincioase in fata acestui tip de mentalitate traditionala. Trebuie multe decenii si secole de modernitate, de educatie prin scoala, mass-media etc., de comportament rational si de atitudine democratica pentru a se reusi dizlocarea constructiei de beton armat a cliseelor xenofobe.

Tot din categoria istoriei inedite (sau umanizate, cum îmi place să o numesc), face parte şi volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, Polirom 2011, o incursiune halucinantă (termen ales nu din întâmplare) în universul psihotropelor şi stupefiantelor care au marcat personaje şi minţi luminate ale culturii române. De la morfinomania lui Alexandru Odobescu, până la starea de „fantezie şi semiconştienţă” a lui Mircea Eliade, în perioada magică a opiumului şi canabisului, în India, volumul oferă detalii fascinante şi revelatoare despre procesul de creaţie, personajele şi experienţele literare, rezultate din sau legate de varii forme de stimulenţi (cafeaua este inclusă, pentru cei care au îndoieli).

Planul este simplu: în următoarele săptămâni, vă voi stârni curiozităţi neaşteptate şi vom deschide pagini nebănuite, de istorie umanizată, cu scopul declarat de a vă da idei. O experienţă Andrei Oişteanu înseamnă o experienţă de percepţie raţională şi informată a unei lumi slabe şi iraţionale, plus un pic de voyeurism în minţile intelectualilor români (înmuiate în agonie sau extaz), plus cireaşa de pe tort: Cutia cu bătrâni, Polirom 2012, singurul volum de ficţiune din bibliografia istoricului român. Propun să luăm o pauză din cotidian şi să ne afundăm în mituri, preconcepţii (că tot trăim printre ele) şi simboluri.

 

A.

PS: se poate citi în continuare aici

fila #2 din dosar

fila #3 din dosar

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007) este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 165

Comentarii

  1. Andrei Oisteanu spune:

    Multumesc Andreea Banciu.
    Multumesc Vlad Ciochina.
    Sunt impresionat de interesul vostru pentru cercetarile & cartile mele. Sarbatori fericite !

    1. Vlad Ciochina spune:

      Eu va multumesc pentru raspunsul amabil. Sarbatori fericite!

  2. Dorina spune:

    de-abia acum am văzut noul dosar… sărbătorile pascale și perioada imediat următoare m-au respins de lângă calculator.
    sincere felicitări pentru dosar!
    sper că urmează și alte file 🙂