Cristina Nemerovschi – nymphette_dark99

Nymphette-dark-99-la-Stiinta-iubirilor-imaginareAm fi surprinși să constatăm cât de slabi suntem atunci când ne alegem drumurile. Fie că un drum reprezintă o decizie, o soluție, un gând, o întrebare, un răspuns sau chiar sensul ad-litteram al cuvântului, o călătorie cu trenul, cu mașina, cu avionul sau pe jos. Suntem slabi și neputincioși pentru că vrem să ajungem cât mai repede la destinație, și asta ne face să uităm de plăcerea drumului și de faptul că parcursul acestuia reprezintă însăși cheia plecării. Ca să ajungi în punctul B, trebuie să pleci din punctul A, chiar dacă habar n-ai ce e dincolo. Și granițe vor fi tot timpul, și mereu prea puțini oameni dispuși să-și testeze propriile limite, să vadă și partea din față a cutiei în care s-au baricadat. Și despre asta a scris Cristina Nemerovschi în .

Cu primele trei volume intitulate Sânge satanic (2011), Pervertirea (2012) și Ani cu alcool și sex (2012), a reușit să rupă gura târgului și a fanilor pasionați de muzica rock până la black metal, și s-o închidă pe aceea a haterilor care au zis orice despre romanele ei. Izbindu-se în mod frontal de pudibonderia poporului, scriitoarea a mai dat o replică în ce privește scrierile sale, și anume . Și de data aceasta, romanul a stârnit vâlvă și lungul șir al comentariilor colorate a reînceput.

Că tot vorbeam de itinerarii, epopeea modernă se petrece între Brașov și București. Protagonista se numește Victoria, dar urăște să i se zică așa. Preferă Vicky. E rebelă cu o cauză: aceea împotriva prostiei și a clișeelor umane. Și la doar 13 ani și 4 luni are o personalitate puternic conturată. Există, bineînțeles, și arhicunoscutul război dintre generații.  Vicky urăște dozajul mult prea mare de bovinism din oameni și urăște totodată viața construită după tiparele și standardele societății. Se poate spune că e o ”nimfetă” a pierzaniei și a rebeliunii (așa cum trimite titlul) și în mod paradoxal, ea nu se pierde pe sine nicio clipă, deși realitatea se înfățișează prea murdar în fața unei copile de 13 ani. Generațiile avansează într-un ritm dement care presupune pierderea de sine ? Poate că pentru unii e teribilism, însă mie mi-ar plăcea ca o puberă de-acum să gândească așa cum gândește Vicky: matur, având un cinism tranșant așa cum doar realitatea însăși poate fi.  Adică fără fițe și fără aroganța nefundamentată specific adolescentină.

Atmosfera romanului e catchy și surprinde aventurile periculoase și absurde ale protagonistei pe două planuri: drumul spre București și rememorarea întregii sale vieți, special pentru a-l pune pe cititor în temă. Scriitoarea lansează, așadar, nenumărate punți către cititorul ei. Vicky pare a fi o Penelopă la ananghie (una bad-ass cu tente goth) care pornește în căutarea lui Ulise modern și cu plete. Adică Dev, personaj care pare un corp luminos în bezna personajului feminin. Situațiile aparțin tragi-comicului, dezvăluind mizeria umană și toate canalele ei de scurgere. Sex, drugs and rock’n’roll (sau black metal) și replici tăioase și ascuțite ca lama toporului unui călău nu prea manierat. Stilul Cristinei Nemerovschi e inconfundabil.

De ce aș (re)citi romanul Cristinei Nemerovschi ? Pentru că e viața și ridicolul ei. Pentru că realitatea e cum e, goth sau fără fard, are aceeași esență, indiferent de vârstă. Pentru că generațiile prind rădăcini fără să aibă un manual de utilizare. Așa cum nimeni n-a avut, de fapt, unul.

 

Autor:

Editura: Herg Benet

Colecția:

ISBN: 978-606-8335-66-7

Număr pagini: 344

An apariție: 2013

Preț: 29, 95 RON

foto

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.