Rock-ul și literatura au mai multe în comun decât v-ați fi imaginat. Asta e concluzia la care am ajuns după prima ediție a Colocvial SB, Literatură și Rock din RSS Pub. Am avut muzică bună, am avut invitați unul și unul, am avut fragmente de roman remarcabile, dar și un public la înălțimea evenimentului. Totul s-a desfășurat sâmbătă, 20 aprilie.
În prima secvență a Colocvialului, au stat față în față doi autori aparent antagoniști, însă care se revendică din muzica rock. Cristina Nemerovschi ne-a citit o bucată din romanul ei de debut, Sînge Satanic, roman lăudat și controversat deopotrivă, în timp ce profesorul Ovidiu Verdeș ne-a încântat cu rock-ul progresiv din Muzici și faze.
Diana Bădica, moderatorul discuției, a pornit dialogul de la muzica pe care o ascultă acum cei doi autori. Cristina Nemerovschi a povestit că în prezent ascultă mai multe tipuri de muzică rock, de la clasic până la zone de black și death metal, nerefuzând însă nici radiourile de specialitate. De asemnenea, autoarea ne-a dezvăluit că motto-urile capitolelor din roman reprezintă chiar playlist-ul ascultat în timp ce pregătea romanul. In altă ordine de idei, Ovidiu Verdeș ne-a destăinuit că ascultă AC/DC la cafea și că romanul a fost conceput în tăcere, cu ușa închisă, timp de cinci ani. De asemenea, el a susținut că există mici greșeli în asocierea unor piese cu anumite albume și că romanul a fost mai mult scris și mai puțin documentat.
Am mai aflat că romanul Muzici și faze a fost inițial un eseu și că provocarea Cristinei Nemerovschi a constat în alegerea unui personaj care să nu fie întru tot asemănător cu ea. De asemenea, autoarea a dorit ca romanul să vină cu un mesaj clar. Trebuie să căutăm libertatea dincolo de absolut orice și să nu ne sperie introspecția, a ținut să precizeze Cristina Nemerovschi. Apoi, profesorul Verdeș a vorbit despre receptarea romanului său, pe care ar fi așteptat-o să fie a unui roman istoric destinat nostalgicilor adolescenței. Autorul cărții Muzici și faze ne-a mai spus că a debutat cu poezie în anii 90, la insistenţele prietenului său Cristian Popescu, dar că în prezent nu mai scrie acest gen de literatură.
Au urmat întrebările publicului, care au mers de la detalii tehnice (albume, ani, piese), la schimburi de epocă între personajele celor două romane (Tinuţ din Muzici și faze în anii 2000 versus M. în anii Comunismului) şi până la reeditarea cărții lui Ovidiu Verdeş. Despre acest ultim subiect, autorul a precizat că a încercat să scrie o continuare, însă credibil ar fi doar dacă ar merge pe o naraţiune la persoana a treia.
Diana Bădica a făcut trecerea către a doua secvenţă, printr-un fragment din Muzici și faze, al cărui vedetă a fost magnetofonul Majak. Această a doua secţiune a beneficiat de patru invitaţi: Hefe (Răzvan Rădulescu, producător de evenimente și realizator de emisiuni cu tematică rock, membru al trupei Coma), Mihai Pahonţu (om de radio şi pasionat de rock), Alex Revenco (jurnalist şi bun cunoscător al fenomenului rock) şi Adrian Deliu (traducător de literatură fantastică şi fin observator al zonei rock). Natural, prima întrebare a fost cum ascultau invitaţii muzică în adolescenţă. Hefe a cunoscut rock-ul prin trupa Black Sabbath, fapt ce i-a dat o direcţie în viaţă, după cum susţine chiar el. Membrul trupei Coma s-a arătat mirat că lumea încă ascultă rock la radio şi la TV. Pe de altă parte, Alex Revenco ne-a vorbit de echipamentele pe care le-a folosit de-a lungul timpului pentru a asculta muzică, în timp ce Mihai Pahonţu ne-a prezentat cei trei R din viaţa sa: radio, rock şi rugby. Adrian Deliu a prezentat avantajele calculatorului faţă de echipamentele vechi şi uneori dificil de manevrat, folosite anterior.
Discuţia s-a aprins, iar Hefe a vorbit despre efectele nocive ale internetului pentru muzică şi despre diferenţele între a asculta un album cap-coadă şi varianta (post)modernă a funcţiei shuffle. Răzvan Hefe a dus discuţia şi în zona concertelor, spunând că oamenii nu plătesc pentru trupele pe care vor să le asculte. Mihai Pahonţu a susținut importanţa educaţiei pentru publicul iubitor de muzică rock. Realizatorul Sport Total FM a văzut esențial faptul că, înainte de 1990, dar şi în anii 90 era foarte dificil să obții informații despre trupe, albume şi subgenuri muzicale. Omul de radio s-a întreabat retoric dacă oamenii ştiu să caute într-adevăr. În acest punct, Alex Revenco a adus în discuţie bazele de date dedicate rock-ului, disponibile pe internet, dar şi importanţa legăturii cu exteriorul în anii Comunismului pentru iubitorul de muzică rock. Aveam un prieten în Anglia care m-a abonat la Revista Q, a afirmat jurnalistul.
Adrian Deliu a subliniat că astăzi publicul consumator de rock nu mai citeşte cronici extinse de disc, mulţumindu-se doar cu simple păreri înainte de a descărca albumul de pe internet. Tot Deliu a remarcat că cea mai bună muzică rock din FM-ul românesc o găsim pe un post dedicat sportului (Sport Total FM, n.r.). Pe de altă parte, Mihai Pahonţu ne-a vorbit despre discurile vândute la preţuri prohibitive în România, fapt ce îl determină pe ascultător să nu facă achiziţie de muzică. În discuţie, a intervinit şi Ovidiu Verdeş, pentru a puncta faptul că fenomenul rock este foarte mult legat de aspectul social.
Spre finalul discuției, realizatorul de radio, Mihai Poahonțu, a adus o critică posturilor de radio care nu difuzează integral piesele, scurtând durata acestor pentru scopuri comerciale. În încheiere, Diana Bădica a oferit publicului un alt fragment din Sînge Satanic.
Colocvial SB îşi propune să aducă alături de literatură celelalte arte, într-un cadru relaxat, prietenos, toate fiind apanajul factorului social. Data viitoare vom vorbi despre performance în literatură și nu numai.
–
o galerie foto a evenimentului, găsiți aici
Comments are closed.