Cafeaua de dimineaţă

Se trezea în fiecare dimineaţă când ceilalţi erau încă adânciţi în tăcerea somnului. Şi înainte de a se dezmetici bine, o privea cum doarme. Azi chipul îi era liniştit. Uneori putea zări ce visa prin pleoapele închise. Chipul ei trăda şi cea mai mică trăire. Însă întotdeaua păstra o umbră de tristeţe, mult mai evidentă în momentele alea, când nu ştia că este privită. În timpul zilei învăţase să-şi ascundă întristarea sub masca unui zâmbet. El ştia însă. Dar ce putea face? Să o lase să se strecoare printre degete?!

 

Oftă îndelung şi se îndreptă spre bucătărie unde pregăti cafeaua. Se îmbrăcă cu un oarecare pedantism, netezind fiecare cută în parte şi se privi în oglindă. Purta un costum de vară albastru închis, pantofi negri şi cămaşă albă scrobită. Era un bărbat prezentabil, ar fi spus. Un om de afaceri, pe umerii căruia cădea tot mersul firmei. Inspiră adânc, iar pieptul i se umplu cu aer, după câteva secunde expiră, lăsând să-i scape şi toate îndoielile rostogolindu-se printre buzele semiînchise. Avea responsabilităţi, nu putea lăsa pe mâna unor angajaţi conducerea şi gestiunea instituţiei. Nu ştia cum să fie iubitul ei şi şeful lor. Dar ce putea face?

 

Pe ea o vedea câteva zeci de minute pe zi. În cursul dimineţii, pentru că seara ajungea mult prea târziu acasă. Simţea cum alunecă tot mai departe de el. Ieşeau uneori, făceau iar excursii şi alea scurte. Nu putea lipsi prea mult de la birou. Obosită să-l tot aştepte, începuse să iasă singură, uneori chiar şi departe, cu trenul. Erau clipe când gelozia îl sufoca, nopţile înnebunea s-o ştie plecată. Când se întorcea acasă o copleşea cu atenţii, îşi lua restul zilei libere şi o scotea în oraş, o prindea de mâini şi îi şoptea că o vrea lângă el, o implora să nu mai plece, îi pretindea să rămână. Ea îi zâmbea, acelaşi zâmbet trist care-l făcea să se cutremure de spaimă. O voia doar pentru el. O iubire egoistă. Dar ce putea face?

 

Bună dimineaţa, spuse glasul ei somnoros, şi mâna se întinse după ceaşca de cafea. El o prinse în braţe, dar nu simţi cum se sufocă iar trupul ei se strecură printre degete.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Număr articole publicate : 25