În ultimul an de liceu când toți învățau pe rupte, la mine nu trecea o zi fără să fi „răsfoit” minim 20 de bloguri. De obicei despre cărți. Tot atunci am citit cât nu citisem o viață întreagă. Zilele intrau în sac. În orele de mate nu-mi lipsea un deliciu de pe picioare. Așa, din blog în blog, aflând și preferințele altora, mi-a atras atenția un titlu: Oscar și Tanti Roz. Ce să fie, ce să fie? Am găsit cartea în format electronic și am devorat-o instant. Apoi mi-am bătut la cap și amicii de pe skype cu și despre marea minunăție proaspăt descoperită. Lecturarea îți ia nici jumătate de oră. Te prinde din primele rânduri.
Începutul, care zic că te provoacă să termini cărțulia, îl poți asculta de aici. (Așa afli că Oscar e un puști de zece ani, care zace pe patul de spital. Ba nu, nu zace. Care-și trăiește și adolescența și bătrânețea pe un pat de spital. Cum? De ce? Ia cartea-n brațe!). Cartea, în format pdf, o poți downloada de aici: Eric Emmanuel Schmitt – Oscar și Tanti Roz. Câteva citate să te convingă stilul autorului:
“Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?”
“Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi”
