De ce interviu cu Vali Ceausescu

Cea mai faină legătură între o carte și o trupă a fost:  Tiamat cu albumul Wildhoney, ascultat în timp ce lecturam Seducătoarea din Florența de Salman Rushdie.

SemneBune: De ce citim, Valentine?

Vali Ceaușescu: Dacă tot am învățat literele, de ce să nu citim? 🙂 Îmi aduc aminte că în copilărie, până să învăț să citesc, mama m-a prins în timp ce reorganizam biblioteca. Bănuiesc că aranjam cărțile după mărimi, culori, formă, nu știu, dar țin minte senzația de plăcere pe care o aveam când țineam o carte in mâini. Aceeași senzație o am și azi. Citesc pentru că mă face fericit, pentru că îmi plac poveștile, pentru că sunt curios și vreau să știu mai multe despre mine și despre lume. Lectura are marea calitate de a anihila realitatea înconjurătoare pentru câteva momente, cele pe care le petreci în carte. Eu citesc pentru că altfel nu pot, viața mea se învârte în jurul cărților. Dacă îmi iei cărțile, mai bine îmi tragi și un glonț în cap. Și în plus, cititul ne face sexy!

SB: De ce iubim femeile?

VC: N-ai citit cartea? 🙂 Femeile miros frumos, au sâni cu care ne putem juca, au voci dulci care ne excită chiar și când ne ceartă. Sunt mai atente decât noi și cu unele chiar ai ce vorbi. Par fragile, dar sunt ale dracului uneori. Au ochi  de căprioară și când se uită în ochii tăi nu mai contează nimic. Sunt plăcute la atingere. Nimic nu se compară cu bucuria pe care o resimt când mângâi o femeie. Le iubim pentru că suntem programați genetic să o facem și oricât am încerca, nu reușim sa trăim fără ele. Pentru că ne sfâșie inimile și apoi zâmbesc.  Fără femei ne plictisim. Cât de mult îmi place să ascult femei care bârfesc, este minunat. Le iubim pentru că sunt ca pisicile.

SB: De ce ne alegem cititul în autobuz şi nu flirtul cu o gagică?

VC: Nu știu alții cum sunt, dar eu mai flirtez cu tipe în autobuz.  Cititul si flirtatul (iubitul) sunt bune oriunde, oricând. În autobuz, în parc, în vârful muntelui, într-o barcă. Cititul unei carți bune e magie si cei care nu cred în magie, nu o vor descoperi niciodată.

SB: De ce s-a născut românul poet?

VC: Nu s-a născut. E un stereotip. Oricine poate face rime, dar până la poezie mai e cale lungă.

SB: De ce s-a născut Valentin Ceauşescu poet?

VC: Ask God. 🙂

SB: De ce scrii la Semne Bune?

VC: Din pasiune, pentru că îmi place să scriu despre ce citesc și îmi plac oamenii din echipă.

SB: De ce  (deocamdată) nu ceri bani ca să scrii la Semne Bune?

VC: Sunt încă tânar și nu mi-au ieșit bazaconiile din cap. Visez o lume în care oamenii citesc. Mult.

SB: De ce e muzica rock complementară cu literatura?

VC: Muzica rock e o stare. Literatura e și ea o stare.  În plus, eu când citesc ascult muzică rock. Nu mereu, dar uneori merge. Cea mai faină legătură între o carte și o trupă a fost:  Tiamat cu albumul Wildhoney, ascultat în timp ce lecturam Seducătoarea din Florența de Salman Rushdie.

SB: De ce nu vine David Gilmour în România?

VC: E bătrân. Nu-l mai interesează.

SB: De ce nu vine Haruki Murakami în România?

VC: Poate o să vină după ce ia Nobelul. Dar până la urmă de ce sa vină? Mai bine să stea la el acasă și să scrie. Sunt convins că mai poate da câteva cărți remarcabile și eu le aștept nerăbdător. Îmi place tare mult japonezul acesta!

SB: De ce nu pleci din România?

VC: Poate o să plec. Momentan mă simt bine aici. Acasă este locul unde îți este inima, zicea cineva. Inima mea e acum în România.

SB: De ce nu a fost ales Dan Lungu în lista scurtă pentru premiul Augustin Frățilă?

VC: Sincer, m-am mirat, pentru că romanul lui “În iad toate becurile sunt arse”, mi-a plăcut. Nu am citit decât 2 din cele 5 cărți alese pe lista scurtă, anume „Matei Brunul”  de L.D.Teodorovici și „Kostas Venetis” de O. Soviany. Poate că celelalte 3 sunt mai bune decât  “În iad… “

SB: De ce ți-am pus atâtea întrebări?

VC: Eu mă întreb de ce mi-ai pus aceste intrebari. 🙂

Tiamat