Umilit, Amitav Ghosh nu mai vine în România

Bun pentru Fundația Culturală Europeană; rău pentru doamna consul din New York. Olandezii, cehii și norvegienii se vor întâlni în octombrie cu Amitav Ghosh; românii au vrut să îl treaca printr-o poarta a umilinței. Rezultatul? Publicul cititor autohton nu va avea plăcerea să-l întâlnească și nu-i va putea cere autografe lui Amitav Ghosh.

După o serie de telefoane și email-uri, cu semnale pozitive de la scriitorul indian Amitav Ghosh și de la Consulatul Român din New York, consulul Mihaela Simona Boșcăneanu zice „nț!” (nu vrea mușchii mei!). Țâvnoasă, doamna consul îi cere „docomentu” vehement și scriitorul îi reamintește că romanul nu este încă tradus și publicat în română. Conaționala noastră insistă și indianul pleacă siderat din Consulat. Fără viză.

Adelina Patrichi, șefa editurii Taj, trăiește un thriller cu scenariul scris la Bollywood dar turnat în New York, via Dâmbovița. Sau vițeversa… După un an de insistențe și rugăminți să-și poată modifica agenda încărcată de evenimente prin lume, pentru a putea lansa la Gaudeamus 2012 noul roman a lui Amitav Ghosh, chiar în prezența scriitorului, Adelina este nevoită acum să își prezinte scuzele în numele reprezentanților României. După un vis de patru ani, în care a tradus și publicat fiecare roman al scriitorului, ea se trezește. O fi de vină anul închinat lui Caragiale? Mai degrabă pare „realitatea” lui Kafka…

„Eu cred că îmi atrag răul… pentru că mi-am imaginat, înainte de invitația oficială lansată către Ghosh, că voi întâmpina tot felul de probleme. Mi-am făcut griji pentru fiecare detaliu în parte. Nah că s-a întâmplat! Acum sunt epuizată și fizic, și psihic și-un pic financiar. Mă simt învinsă de sistem.” ne-a spus cu tristețe în glas Adelina Patrichi.

Domnul Ghosh m-a anuntat ca nu isi poate explica purtarea acestei doamne. Mai ales ca eu insami am purtat o corespondenta decenta cu dansa, in care m-a incurajat si mi-a raspuns de fiecare data. Dar in ziua cand efectiv scriitorul s-a prezentat la ea, s-a dat peste cap si a devenit altcineva. A inceput sa tipe si sa caute nod in papura in toate – rezervarea de avion, corespondenta cu mine, asigurarea medicala. A urlat la el, cerandu-i „cartea”. El a explicat ca va fi publicată de abia in octombrie, cand merge in Romania sa o lanseze. „Cum sa dau viza fara sa vad cartea? De unde stiu eu ce-i in ea?” a tipat doamna. (E vorba de cel mai recent roman al lui, finalist al Bookerului asiatic – ce putea sa fie in el oare?) Apoi omul i-a spus: v-a explicat editorul meu. Ea: „Editorul asta mi-a trimis 20 de scrisori!”(urland, adica au deranjat-o?!). Omul a plecat invartindu-se. A renuntat. Ar fi fost o sansa sa mai ia viza din India, dar va sta la Delhi doar o zi. E riscant, in aceste conditii.

 

„Adelina dorea să ne ocupăm noi de producerea evenimentului. Făcusem oareșce planuri… eu mă gandeam și la o video-conferință, să legăm țara prin online, să avem posibilitatea să „smulgem” răspunsuri de la Ghosh și despre Maitreyi Devi, deoarece a trăit cu ea în cartier o bună parte din adolescența lui și se cunoșteau. Apoi, vine vestea că totul pică. Adelina nu a avut puterea să îmi detalieze prin ce a trecut în ultima săptămână. Voi vorbi cu ea pe îndelete după ce se mai liniștește și poate facem o conferință de presă pe tema asta. E cel puțin frustrant… ca să fiu politicos… deși nu cred că ar trebui să fiu. Puțini știu câtă energie, bani și timp se pierd la un eveniment semnificativ pe piața de carte autohtonă. Adelina e pasională în ceea ce face și altruistă. Poate prea încrezătoare. Sunt norocos că am cunoscut un asemenea om dedicat promovării produsului cultural de calitate.” a declarat Ciprian Burcovschi, fondatorul proiectului AdLittera.

 

Cum să ridici moralul unui editor care se chinuie să aducă un scriitor celebru în lume și la București? Dintr-o simplă sprânceană semeață, tonul ridicat și un gest incalificabil, trimite la plimbare un scriitor invitat în România. Între Olanda, Norvegia și Cehia, în turneul de promovare a ultimei cărți publicate, Amitav Ghosh putea veni 2 zile și la noi. Să-i prezentăm la nivel diplomatic scuzele noastre scriitorului, în numele Consulatului Român de la New York, pentru lecția de umilință la care a fost supus.

Ceea ce a omis doamna consul, în decizia de acordare a vizei de ședere temporară în România, este că publicul, concetățenii săi intelectuali, doreau ca scriitorul Ghosh să vină și la București. Nicidecum invers! 

În fond, noi discutăm totuși despre un roman pentru care autorul este chemat să vorbească la CNN și BBC, oferă interviuri presei oriunde este invitat. Atenție la nuanță: este invitat! Doamna consul a cerut cartea pentru „inspecție”, în vederea eliberarii vizei. Da, în 2012, astea se întamplă la Consulatul României din New York. Epic!

Puțină încurajare nu-i strică Adelinei.

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Comentarii

  1. Nu stiu despre ce vorbiti… Eu am trecut pe la consulat si a fost ca la mc donald:)))) repede, bun si ieftin!!! Mie mi-a placut..dna boscaneanu este chiar faina si acum este o dna consul noua Dna martin care este super… Zambeste si vorbeste f frumos.. Eu zic sa mai treceti pe acolo sa vedeti ca este bine

  2. Am avut o experienta asemanatoare la consulatul din NY. Madam Bocsaneanu tipa la ‘petitionari’ ca o educatoare la tancii debusolati, colaboratoarele ei din birou sunt timorate si nu iau initiativa sa ajute pe careva de teama sa nu fie auzite si puse la punct de tartor.

    Ce a fost interesant in ‘interactiunea’ mea cu ea, e ca madama afirma ce ‘aici nu suntem in Romania’, sa ne permitem sa facem prostii in fata ei. Un consul care isi denigreaza tara in fata propriilor ei cetateni. Si a strainilor. Pe decontul romanilor.

    O tzatza.

    Constantin P.

    1. doamna se numeste Boșcăneanu. nu speram să fie decât o scăpare de moment a unui puseu temperamental. din nefericire, sunt mulți oameni care se plâng de conduita dumneaei, în raport direct, la consulat. păcat. mare păcat 🙁

  3. Doamna Mihaela Simona Boscaneanu nu are ce cauta la acest consulat. M-am ciocnit cu atitudinea ei ceausista (adica caracteristica functionarilor ceausisti) acum patru ani cand am avut nevoie de o hartie de la Consulat. Imi pare rau ca diplomatia romaneasca este condusa de asemenea personaje. Doamna respectiva a tipat la mine de parca eram nu un cetatean roman aflat in SUA solicitand niste informatii publice, ci un dusmanri care vrea sa-i cotropeasca mosia. E platita din bani publici, dar habar nu are de relatii publice. CUlmea este ca la fel ca in acest caz tonul emailurilor era foarte prietenos, din pacate realitatea a fost dura. Romania lui Ceasca este vie si bine-mersi in incinta consulatului ROmaniei de la New York.

  4. din ciclul „bagati site-ul in duba”, inca o mostra de mioritism venit de data asta din patria artei contemporane (una din ele). daca ar fi fost vorba de vreun coelho sau de vreo „vampirista”, sigur mergeau lucrurile.