game set match AGASSI

Publica ne descopera povestea profesionistului Agassi; numarul unu modial de mai multe ori de-a lungul carierei, castigator al unui Mare Slem, campion olimpic la Atlanta 1996, unul dintre cei mai buni jucatori din istoria tenisului. Ce nu cunoastem este istoria zbucimata a unui om coplesit in copilarie de un tata obsedat sa-si transforme la propriu copiii in campioni la tenis, a unui suflet angoasat care nu s-a simtit niciodata confortabil cu ceea ce i se intampla, a unui individ care a pendulat mereu intre mania perfectiunii si puseurile auto-distructive.

Urasc tenisul, il urasc cu o patima intunecata si secreta”. Sunt cuvintele care dinamiteaza legea omertei pe care orice sportiv de performanta o respecta cu strictete. Toti marii campioni ajung sa marturiseasca spre sfarsitul carierei cat de mult iubesc sportul pe care-l practica si ce sansa au avut urmand un astfel de parcurs. Nu insa si Andre Agassi, care timp de 30 de ani a incercat sa evadeze dintr-o inchisoare care poarta numele de circuitul profesionist de tenis ATP.

O carte care iese din tiparul monoton al autobiografiilor cuminti si corect articulate, una care respira a tensiune nervoasa din prima pana la ultima pagina; OPEN este cartea in care un mare campion ni se prezinta dezgolit de orice fel de secrete.

“Agassi a scris, probabil, cea mai buna autobiografie a unui sportiv din toate timpurile. O poveste frusta scrisa intr-un stil captivant si plin de nerv. Memoriile lui Andre sunt la fel de fermecatoare precum jocul sau de tenis.” Time Magazine 

“Sunt un om relativ tânăr. Treizeci şi şase de ani. Dar mă trezesc ca şi cum aş avea nouăzeci şi şase. După trei decenii de sprinturi, opriri bruşte, sărituri înalte şi aterizări brutale, corpul meu nu mai pare să fie corpul meu, mai ales dimineaţa. În consecinţă, mintea mea nu mai pare să fie mintea mea. Pe când deschid ochii sunt un străin pentru mine însumi şi deşi, încă odată, acesta nu e un lucru nou, e mai pronunţat dimineaţa. Trec repede prin faptele elementare. Numele meu e Andre Agassi. Numele soţiei mele e Stefanie Graf. Avem doi copii, un fiu şi o fiică, de cinci şi trei ani. Trăim în Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim într-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru că joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Trăiesc din tenis, deşi urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată şi secretă, şi totdeauna l-am urât”. Andre Agassi

“Nu doar memoriile unui sportiv de excepție, ci un adevărat bildungsroman. O carte de un umor adeseori negru, scrisă de un suflet angoasat și sentimental”. The New York Times Book Review